Back Afrikaners Afrikaans أفريقان Arabic افريكان ARZ Afrikanerlər Azerbaijani Афрыканеры Byelorussian Афрыканэры BE-X-OLD Afrikánci Czech Affricaneriaid Welsh Afrikaners English Afrikaneroj Esperanto

Afrikaneri

Afrikaneri
Afrikaners

Andries Pretorius • Jan Smuts • Charlize Theron • Piet Joubert • J.M. Coetzee • Coert Steynberg
Populație totală
c. 2,8–3,5 milioane[1]
Regiuni cu populație semnificativă
 Africa de Sud2.710.461 (2011)[2]
 Namibia92.400 (2003)[3]
 Regatul Unit≈40.000 (2006)[a]
 Botswana≈20.000 (2010)[4]
 Eswatini≈13.000 (2006)[a]
 Australia5.079 (2011)[b]
 Noua Zeelandă1.197 (2013)[c]
 Argentina650 (2019)[7]
Limbi vorbite
Limba maternă
Afrikaans
A doua sau a treia limbă
Religii
Biserica Reformată (în mod special calvinismul afrikaner, și anume: Biserica Reformată Olandeză din Africa de Sud) • Alte biserici protestante • Biserica Romano-Catolică
Grupuri înrudite sau legate cultural
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Afrikanerii formează un grup etnic sud-african de origine neerlandeză, franceză, germană și scandinavă, care se exprimă în limba afrikaans, derivată din neerlandeza secolului XVII-lea. Originea grupului etnic este format din coloniștilor preponderent olandezi care au ajuns la Capul Bunei Speranțe în secolele XVII și XVIII.[8] În mod tradițional, au dominat politica din Africa de Sud și sectorul agricol comercial înainte de 1994.[9] Limba afrikaans, a treia cea mai mare limbă maternă din Africa de Sud,[2] a evoluat ca limba maternă a afrikanerilor și a majoritatea coloraților.[9] Limba este originar din dialectul olandez al secolului XVII-lea din regiunea sudul Olandei,[10][11] încorporând și cuvinte aduse de sclavi din Indiile Orientale Olandeze (acum Indonezia) și Madagascar.[12] Afrikanerii reprezintă aproximativ 5,2% din totalul populației Africii de Sud, pe baza numărului de sud-africani albi care vorbesc limba afrikaans ca limba maternă din recensământul național din 2011.[2]

Sosirea navigatorului portughez Vasco da Gama la Calicut, în 1498, a deschis o poartă de acces liber în Asia din Europa de Vest în jurul Capului Bunei Speranțe; cu toate acestea, a necesitat, de asemenea, fondarea și protejarea stațiilor comerciale din est.[8] Portughezii au ajuns în Mossel Bay în 1500, și au explorat golful Table Bay doi ani mai târziu și până în 1510 au început să facă raiduri în interiorul țării.[13] La scurt timp după, Provinciile Unite a trimis corăbii comerciale în India, iar în 1602 a fondat Vereenigde Oostindische Compagnie (Compania Olandeză a Indiilor de Est; VOC).[14] Pe măsură ce volumul de trafic pe lângă Capul Bunei Sperante a crescut, compania a hotărât că portul natural la golful Table Bay ar fi un punct de refugiu ideal pentru călătoria lungă din Africa către Orient și a înființat acolo o stație de aprovizionare în 1652.[8] Funcționarii companiei VOC nu au favorizat așezarea permanentă a europenilor în imperiul lor comercial, deși în cei 140 de ani de guvernare olandeză, mulți angajați ai companiei VOC s-au pensionat sau au fost eliberați și au rămas pe teritoriile respective ca cetățeni liberi.[14] Mai mult, cerințele de aprovizionare a garnizoanelor locale și a flotelor de corăbii în trecere au obligat administrația locală să confere libertate angajaților săi și să-i obligă să devină fermieri independenți.[15]

Încurajată de succesul acestui experiment, compania VOC a oferit transport gratuit din 1685 până în 1707 pentru neerlandezii care doreau să se stabilească în regiunea Cape.[15] În 1688, compania a sponsorizat imigrația a 200 de refugiați hughenoți francezi forțați în exil de edictul de la Fontainebleau.[16] Condițiile în care hughenoții au fost de acord să imigreze au fost aceleași oferite și altor oameni sub autoritatea companiei VOC, inclusiv transportul gratuit și echipamentele agricole necesare pe credit. Încercările anterioare de cultivare a viței de vie sau de exploatare a livezilor de măslini pentru fructe nu au reușit și se spera că coloniștii hughenoți cu experiență în agricultura mediteraneană vor reusi acolo unde coloniștii neerlandezi au eșuat.[17] Aceștia au fost alăturați și de soldații companiei VOC care se întorceau din Asia, preponderent germani angajați prin rețeaua de recrutare extinsă a companiei și apoi trimiși peste hotare.[18][19] În ciuda diverselor lor naționalități, coloniștii au folosit un limbaj comun și au adoptat atitudini similare față de politică.[20] Atributele pe care le-au împărtășit au servit ca bază pentru evoluția identității și conștiinței afrikanere.[21]

Naționalismul afrikaner a luat forma unor partide politice și societăți secrete precum Broederbond în secolul XX. În 1914, Partidul Național a fost format pentru a promova interesele economice afrikanere și a pune la capăt legăturile Africii de Sud cu Regatul Unit. Crescând în importanță și câștigând alegerile generale din 1948, partidul a fost remarcat și pentru aplicarea unei politici dure de segregare rasială (apartheid), în timp ce a declarat Africa de Sud o republică și a retras țara din organizația britanică Comunitatea Națiunilor.[9] Partidul Național a părăsit puterea în 1994, în urma negocierilor bilaterale pentru a pune capăt apartheidului și organizarea primei alegeri multirasiale din Africa de Sud, organizate în cadrul unei francize universale.[22]

  1. ^ en "Afrikaners constitute nearly three million out of approximately 53 million inhabitants of the Republic of South Africa, plus as many as half a million in diaspora." Afrikaner – Unrepresented Nations and Peoples Organization. Retrieved 24 August 2014.
  2. ^ a b c en Census 2011: Census in brief (PDF). Pretoria: Statistics South Africa. . p. 26. ISBN 9780621413885. Arhivat din original (PDF) la .  În recensământul su-dafrican din 2011, numărul de persoane care s-au descris ca fiind alb în ceea ce privește grupul de populație și care au specificat limbă maternă ca fiind limba afrikaans a fost de 2.710.461 de persoane. Populația albă totală cu o limbă maternă specificată a fost de 4.461.409, iar populația totală a fost de 51.770.560.
  3. ^ en „Demographics”. Namibiagovernment.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ en Chris McIntyre. Botswana: Okavango Delta - Chobe - Northern KalahariNecesită înregistrare gratuită (ed. 2010). Bradt Travel Guides Ltd. p. 37. ISBN 978-1-84162-308-5. 
  5. ^ en The People of Australia: Statistics from the 2011 Census – Department of Immigration and Border Protection. p. 29, p. 55. Retrieved 8 August 2014.
  6. ^ en 2013 Census QuickStats about culture and identity Arhivat în , la Wayback Machine. (Excel file) – Statistics New Zealand. Retrieved 8 August 2014.
  7. ^ en „Afrikaans is making a comeback in Argentina - along with koeksisters and milktart”. Business Insider South Africa. Accesat în . 
  8. ^ a b c en Entry: Cape Colony. Encyclopædia Britannica Volume 4 Part 2: Brain to Casting. Encyclopædia Britannica, Inc. 1933. James Louis Garvin, editor.
  9. ^ a b c en Kaplan, Irving. Area Handbook for the Republic of South Africa (PDF). pp. 46–771. 
  10. ^ en K. Pithouse, C. Mitchell, R. Moletsane, Making Connections: Self-Study & Social Action, p.91
  11. ^ af J. A. Heese (). Die herkoms van die Afrikaner, 1657–1867 [The origin of the Afrikaner] (în afrikaans). Cape Town: A. A. Balkema. OCLC 1821706. OL 5361614M. 
  12. ^ en van der Wouden, Ton. Roots of Afrikaans: Selected writings of Hans den Besten. p. 210. 
  13. ^ en Alexander Wilmot & John Centlivres Chase. History of the Colony of the Cape of Good Hope: From Its Discovery to the Year 1819 (ed. 2010). Claremont: David Philip (Pty) Ltd. pp. 1–548. ISBN 978-1144830159. 
  14. ^ a b en Van Goor, Jurrien. Prelude to Colonialism: The Dutch in Asia (ed. 2005). Verloren B.V., Uitgeverij. pp. 9–83. ISBN 978-9065508065. 
  15. ^ a b en Keegan, Timothy. Colonial South Africa and the Origins of the Racial OrderNecesită înregistrare gratuită (ed. 1996). David Philip Publishers (Pty) Ltd. pp. 15–37. ISBN 978-0813917351. 
  16. ^ en Greaves, Adrian. The Tribe that Washed its Spears: The Zulus at War (ed. 2013). Barnsley: Pen & Sword Military. pp. 36–55. ISBN 978-1629145136. 
  17. ^ en Theale, George McCall (4 May 1882). Chronicles of Cape Commanders, or, An abstract of original manuscripts in the Archives of the Cape Colony. Cape Town: WA Richards & Sons 1882. pp 24—387.
  18. ^ en Nigel Worden, Elizabeth Van Heyningen & Vivian Bickford-Smith. Cape Town: The Making of a City (ed. 2012). New Africa Books. pp. 51–93. ISBN 978-0864866561. 
  19. ^ en Groenewald, Gerald. D'Maris Coffman, Adrian Leonard & William O'Reilly, ed. The Atlantic World (ed. 2015). Routledge Books. pp. 15–37. ISBN 978-0415467049. 
  20. ^ en Worden, Nigel. Slavery in Dutch South Africa (ed. 2010). Cambridge University Press. pp. 94–140. ISBN 978-0521152662. 
  21. ^ en Tamarkin, Mordechai. Cecil Rhodes and the Cape Afrikaners: The Imperial Colossus and the Colonial Parish Pump (ed. 1996). Frank Cass & Co. Ltd. pp. 24–92. ISBN 978-0714642673. 
  22. ^ en „De Klerk dismantles apartheid in South Africa”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 


Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in