Alb

Alb
 
Coordonatele culorii
Tripletă Hex#FFFFFF
sRGBB  (rgb)(255, 255, 255)
CMYKH   (c, m, y, k)(0, 0, 0, 0)
HSV       (h, s, v)(-°, 0%, 100%)
Sursăfără info
B: Normalizat la [0–255] (byte)
H: Normalizat la [0–100] (sută)

Albul este cea mai deschisă culoare și este acromatic (fără nuanță). Este culoarea zăpezii proaspete, a cretei și a laptelui și este opus negrului. Obiectele albe reflectă și împrăștie complet toate lungimile de undă vizibile ale luminii. Albul pe ecranul televizorului și al calculatorului este creat dintr-un amestec de lumină roșie, albastră și verde.

În Egiptul antic și Roma antică, preotesele purtau alb ca simbol al purității, iar romanii purtau o togă albă ca simbol al cetățeniei. În Evul Mediu și Renaștere, un unicorn alb simboliza castitatea și un miel alb sacrificiu și puritate. A fost culoarea regilor Franței și a mișcării monarhiste care s-a opus bolșevicilor în timpul Războiului Civil rus (1917-1922). Templele grecești și romane erau construite din marmură albă, iar începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu apariția arhitecturii neoclasice, albul a devenit cea mai comună culoare a noilor biserici, a capitolelor și a altor clădiri guvernamentale, în special în Statele Unite. A fost, de asemenea, utilizat pe scară largă în arhitectura modernă a secolului XX ca simbol al modernității și simplității.

Conform sondajelor din Europa și Statele Unite, albul este culoarea asociată cel mai adesea cu perfecțiunea, binele, onestitatea, curățenia, începutul, noul, neutralitatea și exactitatea.[1] Albul este o culoare importantă pentru aproape toate religiile lumii. Papa, capul Bisericii Romano-Catolice, poartă alb din 1566, ca un simbol al purității și al sacrificiului. În islam și în șintoism este purtat de pelerini. În culturile occidentale și în Japonia, albul este cea mai frecventă culoare pentru rochiile de mireasă, simbolizând puritatea și virginitatea. În multe culturi asiatice, albul este și culoarea doliului.[2]

  1. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets ets symboliques, pp. 130–46
  2. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets ets symboliques, p. 137

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in