Albert de Saxonia | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Albertus de Saxonia |
Născut | 1316[2][3] Bahrdorf, Saxonia Inferioară, Germania |
Decedat | (74 de ani)[2] Halberstadt, Saxonia-Anhalt, Germania[4] |
Religie | Biserica Catolică[5] |
Ocupație | matematician filozof cadru didactic universitar[*] preot catolic[*] episcop catolic[*] |
Limbi vorbite | limba latină |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Carolină Universitatea din Paris[1] |
Organizație | Universitatea din Viena[1] Universitatea din Paris[1] |
Modifică date / text |
Albert de Saxonia (în latină: Albertus de Saxonia, Albertus Parvus), cunoscut și ca Albert din Helmstadt sau Albert von Rickmersdorf, (n. 1316, Velpke – d. 8 iulie 1390, Helmstadt) a fost un filozof german, reprezentant al scolasticii medievale, cunoscut pentru contribuțiile din domeniul logicii și fizicii. Este considerat unul din precursorii concepției identității dintre legile mecanicii terestre cu acela al mecanicii cerești. A fost un adept al teoriei impetuosului și a susținut că un corp lăsat să cadă liber spre centrul Pămîntului nu s-ar opri în acest punct-locul său natural după doctrina aristoteliană-ci, din cauza impetuosului său, ar depăși acest centru și ar reveni, executând o serie de oscilații până la epuizarea acestui impetum. Datorită acestei teze ale sale, el este considerat primul savant care a intuit existența impulsului și cea a inerției corpurilor.
Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt.
De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena.