Aleksander Stavre Drenova

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Aleksander Stavre Drenova
Date personale
Născut	11 aprilie 1872 Drenovë⁠(d), regiunea Korçë, Albania
Decedat	11 decembrie 1947 (75 de ani) București, România
Cetățenie	Albania Regatul României
Ocupație	poet scriitor jurnalist diplomat
Limbi vorbite	limba albaneză[1] limba română limba aromână
Activitate
Pseudonim	Asdreni
Studii	Universitatea din București
Limbi	limba albaneză
Mișcare/curent literar	Albanian National Awakening[*][[Albanian National Awakening (period in the history of Albania from the 19th century until the declaration of independence in 1912, during which an Albanian nationalist movement flourished, resulting in an independent Albanian state)|​]]
Specie literară	realism, romantism
Semnătură
Modifică date / text

Aleksander Stavre Drenova (n. 11 aprilie 1872, Drenovë^⁠(d), regiunea Korçë, Albania – d. 11 decembrie 1947, București, România), cu pseudonimul Asdren sau Asdreni, a fost un poet albanez, cunoscut în special pentru că a scris imnul național albanez, Hymni i Flamurit (Imnul steagului).

Nascut în Drenova aproape de Korca în Albania, scria în dialectul local tosk (dialect din sud). A urmat școala greacă din orașul său, dar la moartea tatălui, când avea 13 ani, a fost obligat să plece la București ca să se întâlnească cu frații săi, unde a cunoscut mediile literare și naționaliste albaneze din oraș.

În 1904, Asdreni a publicat Rreze dielli („Raze de soare”), prima antologie de 99 poezii dedicate lui Scanderbeg, erou național albanez. A doua antologie, care avea tot 99 poezii, Ëndrra e lotë („Vise și plânsete”) a fost publicată în 1912 și era dedicată unei călătoare britanice, Edith Durham. Al treilea volum de poezii de Asdreni Psallme murgu („Psalmi de călugăr”) au apărut în 1930. Sonetul era stilul său preferat.

După o scurtă întoarcere în Albania în 1914, Asdreni a revenit în România, unde a continuat să susțină mișcarea națională albaneză. În 1937 călătorește în Albania, dar se întoarce repede în România. A murit in București.

Hymni i Flamurit a fost publicat prima dată pe 12 aprilie 1912 sub titlul Betimi mi flamur („Jurământul steagului”) în Liri e Shqipërisë (Libertatea din Albania), într-un ziar albanez în Sofia (Bulgaria). În același an, autorul a inclus poezia în antologia poetică Ëndrra e lotë („Vise și plânsete”) publicată în București.