Aluminiu

Aluminiu

MagneziuAluminiuSiliciu
B
 

13
Al
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Al
Ga
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Aluminiu, Al, 13
Serie chimică metale de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 13, 3, 9
Densitate 2700 kg/m³
Culoare alb metalic
Număr CAS 7429-90-5
Număr EINECS 231-072-3
Proprietăți atomice
Masă atomică 26,981538 u
Rază atomică 125 (118) pm
Rază de covalență 118 pm
Rază van der Waals 205 pm
Configurație electronică [Ne] 3s2 3p1
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 3
Număr de oxidare 3
Oxid amfoter
Structură cristalină cubică cu fețe centrate
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 660,3 °C, 933,47 K
Punct de fierbere 2518,9 °C, 2792 K
Energie de fuziune 10,79 kJ/mol
Energie de evaporare 293,4 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 10,00×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori 2,42×10-6
Viteza sunetului 6400 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,61
Capacitate termică masică 900 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 37,7×106 S/m
Conductivitate termică 237 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 577,5 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1816,7 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2744,8 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 11.577 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare 14.842 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare 18.379 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare 23.326 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare 27.465 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare 31.853 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare 38.473 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
26Alsintetic717.000 aniε4,00426Mg
27Al100%stabil cu 14 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modelul atomic

Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numărul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este 26.982. Este un element chimic comun, ocupând poziția a treia, după oxigen și siliciu, ca răspândire terestră, existând în procent de 7.4%.[1] Compușii aluminiului constituie 8.13% din scoarța terestră,[2] fiind întâlniți în substanțele minerale, precum și în lumea vegetală și animală.[3]

În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicații,[4] silicoaluminații (feldspat, mică, argile), criolitul (fluoaluminat de sodiu), bauxita, corindonul.

După fier, acesta a devenit metalul cu cea mai largă întrebuințare.[5] Aluminiul a fost remarcat pentru faptul că este un metal ușor, cu o densitate de 2.7 g/cm3. Această calitate îl face să fie utilizat în cantități mari în industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de reflexie este folosită în construirea oglinzilor metalice.

Este un bun conducător electric și termic, fiind folosit în industria electrochimică sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele electrice din cupru, care sunt mai scumpe.

Este un metal ductil și maleabil, fiind posibilă obținerea unei foițe subțiri de 0.005 mm grosime. Totodată, această proprietate este utilizată în industria alimentară, aluminiul fiind folosit la ambalarea produselor alimentare sau în industria farmaceutică.

O altă proprietate importantă a acestui metal este rezistența la coroziune, care se datorează formării unui strat protector de oxid. Rezistă la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat, iar acest lucru se reflectă în fabricarea canistrelor transportoare de acid azotic din aluminiu.

Prezintă o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat în obținerea altor metale precum Cr, Mn, Co, V din oxizi.

  1. ^ Mihai Zapan, Chimie anorganică, Editura Tehnică, București, 1968
  2. ^ Chimie anorganică, V.Aldea. Editura Medicală, București, 1999, tabelul 1.4, pagina 3
  3. ^ Tecnología automotriz.Monografías.com Jesús Guevara, Carabolo, Venezuela
  4. ^ V.Aldea, op.cit., pagina 4
  5. ^ Chimie, manual de clasa a VIII-a, Sanda Fătu, Felicia Stroe, Constantin Stroe, Ed. Corint, 2000

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy