Back دراسات اسمية Arabic Antroponimika Azerbaijani Антрапаніміка Byelorussian Антрапаніміка BE-X-OLD Антропонимия Bulgarian Antroponímia Catalan Antroponomastika Czech Anthroponymie German Anthroponymy English Homnomscienco Esperanto
În onomastică, ramură a lingvisticii, antroponimia este o subramură care studiază antroponimele, adică numele proprii de persoane, având în vedere mai multe aspecte ale lor: originea, evoluția, folosirea etc.[1][2][3][4]. În alt sens, termenul antroponimie denumește și totalitatea antroponimelor dintr-o limbă, o regiune sau o localitate[2].
Antroponimia nu este o disciplină izolată, ci are interacțiuni cu o altă subramură a onomasticii, toponimia, cu alte ramuri ale lingvisticii, ca etimologia și sociolingvistica, precum și cu mai multe discipline extralingvistice: istoria, etnografia, geografia, antropologia, genealogia, hagiografia, jurisprudența, teoria literaturii, folcloristica, culturologia[1][4][2][5].
Antroponimele sunt de mai multe tipuri, dar depinde de cultura (în sens larg) și limba dată care sunt acestea: prenume (în unele limbi) sau postnume (corespondent al prenumelui în alte limbi), forma diminutivată a acestora, nume de familie, patronimic[6], poreclă (supranume)[1][2], pseudonim, nume de filiație, criptonim (nume care ascunde alt nume) etc. Antroponimia studiază nu numai nume care se dau unor persoane reale, ci și nume de personaje din opere literare culte și folclorice (de exemplu basme), precum și din mitologie. Tratează și formele diferite ale aceluiași antroponim: forma standard, forme dialectale etc.[2].
- ^ a b c Bidu-Vrănceanu 1997, p. 58.
- ^ a b c d e Iarțeva 1990, articolul Антропони́мика (Antroponimika).
- ^ Bussmann 1998, p. 65.
- ^ a b Dubois 2002, p. 38-39.
- ^ Király 2007, p. 607.
- ^ La unele popoare, numele format de la prenumele tatălui, folosit alături de prenume și, eventual, de alte nume, precum cel de familie.