Ares

Ares
Zeul războiului
Copie din secolul al XIX-lea a lui Ares Borghese. Fațada vestică a Cour Carrée, Palatul Louvre.
Civilizația	greacă
Rol	zeu al războiului
Simboluri	sabia, sulița, scutul, casca, carul de luptă, câinele, mistrețul și vulturul
Urmași	Erotes (Eros și Anteros), Phobos, Deimos, Flegias, Harmonia, Thrax (personificare a Traciei) și Amazoanele
Tată	Zeus
Mamă	Hera
Bunic	Cronos  Cronos[1][2]
Bunică	Rhea[3][4]  Rhea[1]
Frați	Discordia[5][6]
Modifică date / text

Ares (în greacă veche Ἄρης, însemnând, literalmente, „bătălie”) este zeul războiului în mitologia greacă. El este unul dintre cei doisprezece olimpieni și fiul lui Zeus și Hera. Grecii erau ambivalenți față de el. El întruchipează viteza fizică necesară pentru succesul în război, dar poate, de asemenea, să personifice brutalitatea și pofta de sânge, spre deosebire de sora sa Atena, care simbolizează strategia militară.

Deși există multe opere literare despre relațiile sale amoroase și copiii lui, Ares are un rol limitat în mitologia greacă. Când apare, este adesea umilit. Când zeul fierar Hefaistos a descoperit că soția sa Afrodita avea o aventură cu Ares, i-a prins pe cei doi iubiți într-o plasă și i-a expus la ridiculizarea de către ceilalți zei.

Deși numele lui Ares își are originea din Micene, reputația sa „sălbatică” a fost gândită de unii pentru a reflecta originile sale de zeitate tracică. În unele părți din Asia Mică, el era o zeitate oraculară și mai multe orașe de acolo organizau festivaluri anuale pentru a-l venera ca protector al orașului. Sciții ucideau pe unul din cei o sută de prizonieri de război ca ofrandă pentru un ritual dedicat zeului lor echivalent cu Ares. Spartanii îi dedicau sacrificii umane lui Ares.

Cel mai apropiat omolog al său în religia romană este Marte, căruia i s-a acordat un loc mai important și mai demn în religia romană antică. În timpul elenizării din literatura latină, miturile lui Ares au fost reinterpretate de către scriitorii romani sub numele de Marte, iar mai târziu în arta și literatura occidentală, cele două figuri au devenit indistincte.