Berkeliu

Berkeliu
Curiu ← Berkeliu → Californiu Tb   (247) 97 Bk                                                                                                                                                                                                                                           Bk Uqe Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Berkeliu, Bk, 97
Serie chimică	Actinide
Grupă, Perioadă, Bloc	3, 7, f
Densitate	14.780 (alfa); 13.250 (beta) kg/m³
Culoare	albă - argintie
Număr CAS	7440-40-6
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	(247) u
Rază atomică	170 pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[ Rn ] 5f9 7s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 27, 8, 2
Număr de oxidare	3, 4
Oxid	Bk2O3
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	986° C, 1259° K
Punct de fierbere	2627°C , 2900 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,3
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	10 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	601 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 245Bk sintetic 4,94 zile ε α 0,810 6,455 245Cm 241Am stabil cu 245 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Berkeliul este un element radioactiv transuranian din seria actinidelor cu simbolul Bk și numărul atomic 97, făcând totodată parte și din seria actinidelor. A fost numit după orașul Berkeley, din California, locul unde se află University of California Radiation Laboratory și unde acesta a fost descoperit în luna decembrie a anului 1949. Berkeliul a fost al cincilea element transuranian descoperit, după neptuniu, plutoniu, curiu și americiu.

Cel mai răspândit izotop al berkeliului, berkeliu-249, este sintetizat în cantități infime în reactorii nucleari, cum sunt cei de la Oak Ridge National Laboratory din Tennessee, SUA sau Research Institute of Atomic Reactors din Dimitrovgrad, Rusia. Producția celui de-al doilea izotop important, berkeliu-247, implică iradierea izotopului sintetic curiu-244 cu particule nucleare alfa. De asemenea, apare în mici cantități în combustibilul nuclear epuizat, fiind produs prin activarea combustibilului nuclear în reactori nucleari comerciali (element actinid minor).

Numai un gram din acest element rar a fost produs în Statele Unite din 1967. În plus, nu există aplicații practice ale berkeliului în afara celor ce fac referire la cercetarea științifică, astfel menționăm utilizarea la sinteza elementelor transuraniene mai grele și a transactinidelor. A mai fost produs un lot de 22  miligrame de berkeliu-249; acesta a fost preparat în timpul unei perioade de iradiere la Oak Ridge în 2009, ce a durat 250 zile. Iradierea a fost urmată de o purificare ce a durat mai mult de 90 de zile. Această cantitate infimă a fost folosită pentru sintetizarea unui nou element, denumit generic ununseptiu , după ce a fost bombardată cu ioni de calciu-48 timp de 150 de zile.

Berkeliul este un metal moale, de culoare alb-argintiu și radioactiv. Izotopul berkeliu-249 este mai puțin radioactiv, putând fi astfel relativ sigur de manipulat. În ciuda acestor fapte, izotopul are un timp de înjumătățire de 330 zile, iar produsul său final este izotopul californiu-249, ce se caracterizează printr-o emisie foarte puternică de particule alfa. Această transmutație treptată este foarte importantă pentru studierea proprietăților berkeliului și a compușilor săi, contribuind atât la contaminarea chimică, cât și la cel de autoiradiere sub flux de radiații alfa.