Bon Adrien Jeannot de Moncey

Bon Adrien Jeannot de Moncey
Date personale
Născut	31 iulie 1754[2][3][4] Moncey⁠(d), Franche-Comté⁠(d), Franța
Decedat	20 aprilie 1842 (87 de ani) Paris, Franța
Înmormântat	Cavoul Guvernatorilor[*]​
Cetățenie	Franța
Ocupație	politician ofițer militar
Limbi vorbite	limba franceză[4]
Activitate
Ramura	Forțele armate ale Franței
Gradul	maréchal d'Empire[*][[maréchal d'Empire (military rank)|​]]
Bătălii / Războaie	War of the Pyrenees[*][[War of the Pyrenees (conflict (1793-1795))|​]][1] Războiul Peninsular[1] Războaiele napoleoniene[1]
Decorații și distincții
Decorații	Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]​ maréchal d'Empire[*][[maréchal d'Empire (military rank)|​]] (din 19 mai 1804)[1] grand-croix de l'ordre royal et militaire de Saint-Louis[*][[grand-croix de l'ordre royal et militaire de Saint-Louis (third rank of the Royal and Military Order of Saint Louis)|​]] chevalier de l'ordre du Saint-Esprit[*][[chevalier de l'ordre du Saint-Esprit |​]] chevalier de l'ordre de Saint-Michel[*][[chevalier de l'ordre de Saint-Michel |​]] Mareșal al Franței nume înscrise sub Arcul de Triumf din Paris[*]​ Chevalier Grand Croix de l'ordre de la Réunion[*][[Chevalier Grand Croix de l'ordre de la Réunion |​]] orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni (Russian order for civilian employees)|​]]
Modifică date / text

Bon-Adrien Jeannot de Moncey, duce de Conegliano (31 iulie 1754 – 20 aprilie 1842) a fost un general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene ce a primit în 1804 demnitatea de Mareșal al Franței. Faptele sale de arme țin mai ales de Războaiele Revoluției. Atașamentul său față de Împăratul Napoleon a fost unul profund și statornic, fapt ce a făcut din Moncey unul dintre oamenii de încredere ai Împăratului, cel căruia acesta i l-a încredințat pe propriul fiu, "Regele Romei", în 1814. Un episod care a intrat în legendă s-a derulat în 1840, atunci când, aflând despre reîntoarcerea rămășițelor lui Napoleon la Paris, Mareșalul, pe atunci Guvernator al Invalizilor, a fost auzit spunându-i doctorului său: „Mai lăsați-mă să trăiesc puțin, ca să îl pot primi pe Împărat”. Moncey avea să asiste la magnifica paradă ce a marcat depunerea rămășițelor la Domul Invalizilor, la finele căreia a rostit: „Acum, putem merge acasă să murim”.