Cancelar

Cancelar (din lat. "cancellarius", funcționar medieval însărcinat cu întocmirea documentelor oficiale) este denumirea purtată în evul mediu de anumiți înalți funcționari, denumire păstrată în spațiul de limbă germană pentru funcția de prim-ministru al guvernelor statelor respective, iar în Brazilia pentru ministrul de externe al țării.

Demnitatea de cancelar imperial (Reichskanzler) a fost o funcție executivă deținută în timpul Sfântului Imperiu Roman de către arhiepiscopul de Mainz. În Imperiul German de la 1871 funcția de cancelar a fost echivalată celei de prim-ministru (șef de guvern), tradiție continuată și în Republica de la Weimar. Între 1925-1933 funcția de președinte al republicii a deținut-o Paul von Hindenburg. Conform Constituției de la Weimar președintele numea pe cancelar. La începutul celui de Al Treilea Reich, în 1933, Adolf Hitler a obținut ca von Hindenburg să-l numească pe căi legale drept cancelar. După moartea lui von Hindenburg în 1934 nu a mai fost ales un nou președinte, Hitler cumulând cele două funcții de cancelar și președinte și autointitulându-se Führer (Conducător).

Prim-ministrul se numește astăzi "cancelar federal" (Bundeskanzler), în Austria ca și în Germania. În aceste state cancelarul deține funcțiile executive, iar președintele statului (Bundespräsident) îndeplinește funcții de reprezentare (protocolare).

În prezent, termenul este folosit cel mai adesea pentru a descrie:

• Șeful guvernului
• O persoană responsabilă de afacerile externe
• O persoană cu atribuții legate de justiție
• O persoană responsabilă de problemele financiare și economice
• Decanul unei universități