Casus belli

Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta. S-a sugerat ca paginile „Casus belli” și „Listă de pretexte de război” să fie unite într-una singură. Vedeți eventual detalii în pagina de discuții.

Casus belli (din limba latină, „justificarea unui act de război”, „motiv de război”) este un termen din dreptul internațional. Este motivația juridică a începerii unui război de către un stat împotriva unui alt stat.

În ciuda unei aparente vechimi conferită de folosirea limbii latine, expresia nu a fost folosită în mod curent până pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția doctrinei jus ad bellum (a dreptului de a declara război). Folosirea neoficială variază dincolo de definiția sa tehnică, pentru a desemna orice "cauză îndreptățită" pe care o națiune o poate invoca pentru a intra într-un conflict armat. Casus belli a fost folosit pentru a descrie în mod retroactiv situații apărute în istorie înaintea momentului în care a început folosirea pe scară largă a expresiei, situații în care războiul nu a fost declarat în mod oficial.

În mod oficial, un guvern ar trebui să-și prezinte motivele pentru care vrea să declare război, ca și intențiile de a declanșa conflictul și modalitățile de a-l evita. Guvernul respectiv ar trebui să demonstreze ca este decis să declare război doar în ultimă instanță ("ultima ratio") și este îndreptățit să acționeze în acest mod, având o "cauză justă" – "casus belli".