Cazul instrumental

Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Caz
Ablativ
Acuzativ
Dativ
Genitiv
Instrumental
Locativ
Nominativ
Vocativ
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz. Substantivul, alt cuvânt folosit cu valoare de substantiv sau pronumele care poartă morfemul acestui caz, denumește, respectiv reprezintă în modul cel mai tipic un inanimat cu care se efectuează o acțiune. Din punct de vedere sintactic, un asemenea cuvânt îndeplinește mai ales funcția de complement circumstanțial instrumental, dar instrumentalul mai exprimă o varietate de alte raporturi sintactice care depind și de limba considerată[1][2][3][4][5].

S-a stabilit faptul că acest caz a existat în presupusa limbă proto-indoeuropeană și că a fost moștenită de unele limbi indoeuropene actuale, de exemplu majoritatea limbilor slave[1]. În acestea se folosește atât fără prepoziție, cât și cu anumite prepoziții. Sunt limbi flexionare cărora le lipsește declinarea sau păstrează numai urme ale ei. În limbi în care nu s-a păstrat, cum sunt limbile romanice sau engleza, prepozițiile sunt cele care exprimă raporturile sintactice exprimate de instrumental în alte limbi. Dintre acestea, cea mai specifică este prepoziția cu.

  1. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1998, articolul instrumental.
  2. ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 253.
  3. ^ Bussmann 1998, p. 574.
  4. ^ Dubois 2002, p. 251.
  5. ^ Crystal 2008, p. 248.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in