Charon (satelit)

Acest articol se referă la Cel mai mare satelit al planetei pitice Pluto. Pentru un personaj din mitologia greacă, vedeți Charon.
Charon

Charon în culoare adevărată, pozat de New Horizons
Descoperire
Descoperit deJames W. Christy
Dată descoperire22 June 1978
Denumiri
Denumire MPCPluto I[1]
Pronunție/'ʃa.ron/
Denumit după
Soția descoperitorului, Charlene și Χάρων Kharōn
Nume alternative
S/1978 P 1
AtributeCharonian /'ʃa.ro.ni.an/

Charontian/'ʃa.ron.ti.an/

Charonean /'ʃa.ro.ne.an/
Caracteristicile orbitei [3]
Epocă 2452600.5
(2002 Nov 22)
Periapsis19,587 km
Apoapsis19,595 km
19591.4 km (planetocentrică)[2]17181.0 km (baricentrică)
Excentricitate0.0002[2]
Perioadă orbitală
6.3872304±0.0000011 d
(6 d, 9 h, 17 m, 36.7 ± 0.1 s)
0.21 km/s[note 1]
Înclinație0.080° (față de ecuatorul lui Pluto)[2]
119.591°±0.014° (față de orbita lui Pluto)
112.783°±0.014° (față de ecliptică)
223.046°±0.014° (față de echinocțiul vernal)
SatelițiPluto
Caracteristici fizice
Raza medie
606.0±0.5 km [4] [5] (0.095 Pământ, 0.51 Pluto)
Aplatizare<0.5% [6]
Suprafață
4.6×106 km2 (0.0090 Earths)
Volum(9.32±0.14)×108 km3 (0.00086 Pământ)
Masă(1.586±0.015)×1021 kg[4][5]
(2.66×10−4 Pământ)
(12.2% din Pluto)
Densitate medie
1.702±0.017 g/cm3[5]
0.288 m/s2
0.59 km/s
0.37 mi/s
sincronă
Albedo0.2 to 0.5 la un unghi de fază solar de 15°
Temperatură−220 °C (53 K)
Magnitudinea aparentă
16.8[7]
Magnitudinea absolută (H)
1[8]
Diametru unghiular
55 milli-arcsec[9]

Charon (/'ʃa.ron/), sau (134340) Pluto I, este cel mai mare dintre sateliții lui Pluto. El are o rază medie de 606 de km. Charon este al șaselea cel mai mare obiect transneptunian cunoscut după Pluto, Eris, Haumea, Makemake și Gonggong.[10] A fost descoperit în 1978 la United States Naval Observatory în Washington, D.C., folosind plăci fotografice făcute la United States Naval Observatory Flagstaff Station (NOFS).

Cu jumătate din diametrul și o optime din masa lui Pluto, Charon este un satelit foarte mare în comparație cu corpul său principal. Influența sa gravitațională este așa încât baricentrul sistemului Plutonian este în afara lui Pluto, și cele două corpuri sunt în rotație sincronă unul cu celălalt.

Zona roșu-maronie de la polul nord al lui Charon este făcută din toline și macromolecule organice care ar putea fi ingrediente esențiale pentru viață. Aceste toline au fost produse din metan, azot și gaze asemănătoare din atmosfera lui Pluto care au fost transferate peste 19,000 de km până la satelit. [11]

Sonda New Horizons este singura care avizitat sisemul Pluto. S-a apropiat de Charon până la 27.000 km în 2015.

  1. ^ Jennifer Blue (). „Gazetteer of Planetary Nomenclature”. IAU Working Group for Planetary System Nomenclature (WGPSN). Accesat în . 
  2. ^ a b c NASA's Jet Propulsion Laboratory (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters — Satellites of Pluto”. NASA's Jet Propulsion Laboratory. Accesat în . 
  3. ^ Steffll, A. J.; Mutchler, M. J.; Weaver, A. H.; Stern, S. A.; Durda, D. D.; Terrell, D.; Merline, W. J.; Young, L. A; Young, E. F.; Buie, M. W.; Spencer, J. R. (). „Orbits and Photometry of Pluto's Satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2”. The Astronomical Journal. 132 (1): 290-298. Bibcode:2006AJ....132..290B. 
  4. ^ a b Stern, S. A.; Bagenal, F.; Ennico, K.; Gladstone, G. R.; Grundy, W. M.; McKinnon, W. B.; Moore, J. M.; Olkin, C. B.; Spencer, J. R. (). „The Pluto system: Initial results from its exploration by New Horizons”. Science. 350 (6258): aad1815. Bibcode:2015Sci....350..1815S Verificați |bibcode= length (ajutor). 
  5. ^ a b c Stern, S. A.; Grundy, W.; McKinnon, W. B.; Weaver, H. A.; Young, L. A. (). „The Pluto System After New Horizons”. Annual Review of Astronomy and Astrophysics. 56: 357–392. arXiv:1712.05669Accesibil gratuit. 
  6. ^ Nimmo, F.; Umurhan, O.; Lisse, C. M.; Bierson, C. J.; Lauer, T. R.; Buie, M. W.; Throop, H. B.; Kammer, J. A.; Roberts, J. H.; McKinnon, W. B.; Zangari, A. M.; Moore, J. M.; Stern, S. A.; Bierson, C. J.; Young, L. A.; Weaver, H. A.; Olkin, C. B.; Ennico, K.; and the New Horizons GGI team, . (). „Mean radius and shape of Pluto and Charon from New Horizons images”. Icarus. 287: 12-29. Bibcode:2017Icar..287...12N. 
  7. ^ „Classic Satellites of the Solar System”. Observatorio ARVAL. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ David Jewitt (iunie 2008). „The 1000 km Scale KBOs”. Institute for Astronomy (UH). Accesat în . 
  9. ^ „Measuring the Size of a Small, Frost World” (Press release). European Southern Observatory. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Trans-Neptunian objects”. 
  11. ^ Bromwich, Jonah Engel; St. Fleur, Nicholas (). „Why Pluto's Moon Charon Wears a Red Cap”. The New York Times. Accesat în . 


Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „note”, dar nu și o etichetă <references group="note"/>


From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in