6997139626340159546♠0.080°(față de ecuatorul lui Pluto)[2] 7000208725670575254♠119.591°±0.014°(față de orbita lui Pluto) 7000196843469027676♠112.783°±0.014°(față de ecliptică)
Charon (/'ʃa.ron/), sau (134340) Pluto I, este cel mai mare dintre sateliții lui Pluto. El are o rază medie de 606 de km. Charon este al șaselea cel mai mare obiect transneptunian cunoscut după Pluto, Eris, Haumea, Makemake și Gonggong.[10] A fost descoperit în 1978 la United States Naval Observatory în Washington, D.C., folosind plăci fotografice făcute la United States Naval Observatory Flagstaff Station (NOFS).
Cu jumătate din diametrul și o optime din masa lui Pluto, Charon este un satelit foarte mare în comparație cu corpul său principal. Influența sa gravitațională este așa încât baricentrul sistemului Plutonian este în afara lui Pluto, și cele două corpuri sunt în rotație sincronă unul cu celălalt.
Zona roșu-maronie de la polul nord al lui Charon este făcută din toline și macromolecule organice care ar putea fi ingrediente esențiale pentru viață. Aceste toline au fost produse din metan, azot și gaze asemănătoare din atmosfera lui Pluto care au fost transferate peste 19,000 de km până la satelit.
[11]
Sonda New Horizons este singura care avizitat sisemul Pluto. S-a apropiat de Charon până la 27.000 km în 2015.
^
Steffll, A. J.; Mutchler, M. J.; Weaver, A. H.; Stern, S. A.; Durda, D. D.; Terrell, D.; Merline, W. J.; Young, L. A; Young, E. F.; Buie, M. W.; Spencer, J. R. (). „Orbits and Photometry of Pluto's Satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2”. The Astronomical Journal. 132 (1): 290-298. Bibcode:2006AJ....132..290B.Mentenanță CS1: display-autori (link)
^ ab
Stern, S. A.; Bagenal, F.; Ennico, K.; Gladstone, G. R.; Grundy, W. M.; McKinnon, W. B.; Moore, J. M.; Olkin, C. B.; Spencer, J. R. (). „The Pluto system: Initial results from its exploration by New Horizons”. Science. 350 (6258): aad1815. Bibcode:2015Sci....350..1815SVerificați |bibcode= length (ajutor).Mentenanță CS1: display-autori (link)
^ abc
Stern, S. A.; Grundy, W.; McKinnon, W. B.; Weaver, H. A.; Young, L. A. (). „The Pluto System After New Horizons”. Annual Review of Astronomy and Astrophysics. 56: 357–392. arXiv:1712.05669.Mentenanță CS1: display-autori (link)
^
Nimmo, F.; Umurhan, O.; Lisse, C. M.; Bierson, C. J.; Lauer, T. R.; Buie, M. W.; Throop, H. B.; Kammer, J. A.; Roberts, J. H.; McKinnon, W. B.; Zangari, A. M.; Moore, J. M.; Stern, S. A.; Bierson, C. J.; Young, L. A.; Weaver, H. A.; Olkin, C. B.; Ennico, K.; and the New Horizons GGI team, . (). „Mean radius and shape of Pluto and Charon from New Horizons images”. Icarus. 287: 12-29. Bibcode:2017Icar..287...12N.Mentenanță CS1: display-autori (link)