Ciuma (roman)

Ciuma
Informații generale
AutorAlbert Camus
Subiectpestă
epidemie
Genficțiune filozofică
ficțiune absurdă
Ediția originală
Titlu original
La Peste
Limbafranceză
EditurăGallimard, Paris
Țara primei aparițiiFranţa Franța
Data primei apariții1947
Format originalTipăritură
Număr de pagini278
Ediția în limba română
TraducătorEta și Marin Preda
Data apariției1968

Ciuma (în franceză La Peste) este un roman scris de Albert Camus și publicat în 1947, care prezintă cazul unei epidemii de ciumă din orașul algerian Oran. El ridică o serie de întrebări legate de natura destinului și a condiției umane. Personajele din carte, de la medici și până la turiști și fugari, sunt folosite pentru a arăta efectele pe care le are ciuma asupra populației.

Romanul este considerat a fi inspirat din epidemia de holeră care a ucis un procent mare din populația Oranului în 1849 după ce orașul a fost colonizat de francezi, dar acțiunea romanului este plasată în anii 1940.[2] Oranul și împrejurimile sale au fost lovite de boală de mai multe ori înainte ca Albert Camus să publice acest roman. Potrivit unui raport de cercetare al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Oranul a fost devastat de ciumă în 1556 și 1678, dar cazurile înregistrate după colonizarea europeană, în 1921 (185 de cazuri), 1931 (76 de cazuri) și 1944 (95 de cazuri), au fost mult departe de amploarea epidemiei descrise în roman.

Ciuma este considerat un roman clasic existențialist în ciuda obiecțiilor lui Camus față de această etichetare.[3][4] Tonul narativ este similar cu cel al lui Kafka, în special în Procesul, în care sentințele individuale au mai multe semnificații. Camus a inclus un personaj care interpretează eronat Procesul ca roman polițist mister, o formă de omagiu oblică adusă cărții citate. Romanul a fost interpretat ca o abordare metaforică a Rezistenței franceze la ocupației nazistă din timpul celui de-al doilea război mondial.

Deși abordarea Camus din carte este severă, naratorul subliniază ideile că nu avem în cele din urmă niciun control asupra vieții, iar iraționalitatea ei este inevitabilă. În plus, el ilustrează reacția umană în fața "absurdului"; Ciuma prezintă modul în care lumea se raportează la noțiunea filosofică a absurdismului, o teorie la definirea căreia a contribuit însuși Camus.

  1. ^ „Ciuma”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Magill 1989:683
  3. ^ Camus (în Thody, 1970):345. Într-un interviu din 15 noiembrie 1945, Camus a spus: "Nu, eu nu sunt un existențialist."
  4. ^ Forsdick 2007:119

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy