Back Chloor Afrikaans ክሎሪን Amharic Cloro AN क्लोरीन ANP كلور Arabic كلور ARY كلور ARZ Cloru AST Xlor Azerbaijani کولور AZB
Clorul este un element chimic cu numărul atomic 17 și cu simbolul Cl. Este al doilea cel mai ușor halogen, fiind în grupa acestora situat sub fluor și deasupra bromului, astfel încât proprietățile sale sunt oarecum intermediare celor două elemente. Clorul este un gaz de culoare galben-verzui în condiții normale de temperatură. Este un element extrem de reactiv și un agent oxidant puternic: în comparație cu celelalte elemente, are cea mai mare afinitate pentru electroni și a treia cea mai mare electronegativitate (singurii mai electronegativi fiind doar fluorul și oxigenul).
Cel mai răspândit compus al clorului, clorura de sodiu (denumită de obicei sare de bucătărie), a fost cunoscut încă din timpuri străvechi. În jurul anului 1630, clorul gazos a fost sintetizat în urma unei reacții chimice, dar la acel moment nu a fost recunoscut ca o substanță importantă la nivel fundamental. Carl Wilhelm Scheele a realizat o descriere a clorului gazos abia în 1774, crezând că este un oxid al unui nou element. În 1809, chimiștii au sugerat faptul că noul gaz ar putea fi un element pur, ceea ce a și fost confirmat de către Humphry Davy în 1810, care a denumit elementul după termenul din limba greacă veche χλωρός khlôros (verde-pal,) pe baza culorii sale.
Datorită reactivității sale foarte mari, toată cantitatea de clor din scoarța Pământului se află sub formă de compuși ai clorului, de obicei cloruri ionice, printre care se numără și sarea de bucătărie. Este al doilea cel mai răspândit halogen (după fluor) și al 21-lea cel mai răspândit element chimic din scoarța terestră. Pe de altă parte, cantitatea de săruri de clor din depozitele subterane sunt minore în comparație cu cantitatea imensă de clorură de sodiu dizolvată în apa de mare.
Clorul molecular este obținut la nivel industrial prin procedeul electrolizei saramurii. Potențialul mare de oxidare al clorului elementar a dus la dezvoltarea unor utilizări importante, precum producerea înălbitorilor, agenților dezinfectanți și a reactivilor folosiți pe larg în procedeele din industria chimică. Clorul este folosit pentru fabricarea unei game largi de produse uzuale și folositoare, aproximativ două treimi dintre aceștia fiind compuși organici precum policlorura de vinil, dar și mulți compuși intermediari pentru fabricarea materialelor plastice și dezinfecția piscinelor publice. Clorul elementar, la concentrații ridicate, este extrem de periculos și de toxic pentru toate organismele vii, și de aceea a fost folosit ca armă de război chimic în Primul Război Mondial, fiind primul compus gazos de acest gen.
Sub forma ionului, care este în alcătuirea sărurilor comune și a altor compuși, este abundent în natură și necesar multor forme de viață, inclusiv a omului. În starea sa elementară prezintă moleculă diatomică. Clorul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire și dezinfectare. În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon.