Constantin I | |
Împărat roman | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus |
Poreclă | Trachala |
Născut | [1] Naissus, Imperiul Roman[1] |
Decedat | (65 de ani)[2] Nicomedia, Imperiul Roman |
Înmormântat | Biserica Sfinții Apostoli[*] |
Cauza decesului | cauze naturale |
Părinți | Constantius I Chlorus Elena |
Frați și surori | Flavia Iulia Constantia[*] Eutropia[*] Anastasia[*] Julius Constantius[*] Flavius Dalmatius[*] Flavius Hannibalianus[*] |
Căsătorit cu | Minervina / Fausta |
Copii | Crispus Constantina[*] Constant[3] Constantin al II-lea[4] Constanțiu al II-lea[3] Helena[*] |
Religie | creștinism Religia în Roma antică |
Ocupație | politician militar suveran[*] |
Limbi vorbite | limba latină[5] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Constantin cel Mare |
Familie nobiliară | Constantinian dynasty[*] |
Domnie | |
Domnie | 306-337 |
Încoronare | 25 iunie 306 |
Predecesor | Constantius I |
Succesor | Constantin II, Constanțiu II și Constant |
Modifică date / text |
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. , Naissus, Imperiul Roman – d. , Nicomedia, Imperiul Roman), cunoscut sub numele Constantin cel Mare (greacă: Κωνσταντῖνος ὁ Μέγας) sau Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el a condus ca împărat unic.
Numele sale de referință sunt: Imperator, Caesar, Flauius, Valerius, Aurelius, Constantinus, Pius, Felix, Inuictus, Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus.
Împăratul Constantin I a dus o politică militară, religioasă și economică profund reformatoare, care i-a permis să reunească sub unica sa autoritate un Imperiu Roman slăbit și divizat. S-a debarasat de împărații Maxentius în 312 (Bătălia de la Podul Milvius) și Licinius în 324 (bătălia de la Adrianopole). Domnia sa a văzut stabilirea libertății religioase individuale, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor (Edictul de la Milano, 313).
A pus provizoriu capăt disensiunilor dintre Bisericile Răsăritene convocând Primul sinod de la Niceea (325), și și-a afirmat autoritatea în domeniul religios. A instaurat o monedă stabilă (Solidus, în 312), a dezvoltat administrația centrală, a apărat frontierele Imperiului contra atacurilor francilor, alamanilor, sarmaților, goților și sassanizilor. A fondat, în 330, o nouă capitală cu numele său, Constantinopol (actualul Istanbul).
Reformele sale au favorizat din plin avântul Creștinismului, spre care s-a întors treptat, devenind unul dintre sfinți pentru Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică. Este considerat în ortodoxie ca având statut echivalent apostolilor (în greacă ισαποστολος, „izoapostolic” sau „întocmai cu apostolii”).
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)