Contimporanul | |
Primul număr | |
---|---|
Limbă | limba română |
Modifică date / text |
Contimporanul a fost o influentă revistă de avangardă literară, cu program constructivist (și ulterior general artistică), apărută la București în perioada interbelică. Redactorul șef al publicației a fost poetul Ion Vinea, alături de Marcel Iancu.
Între 3 iulie 1922 și 7 iulie 1923 a avut o apariție săptămânală, apoi, între aprilie 1924 și ianuarie 1932, a avut o apariție lunară.[1] Au apărut în total 102 de numere.[2].
Contimporanul reprezintă prima și cea mai semnificativă publicație a avangardei românești, cu un program estetic bine conturat. În primii ani, revista a avut un caracter eclectic, manifestând predilecție pentru articolele de orientare democratică și adesea polemică despre actualitatea politică internă și externă, pentru cronici economice, anchete sociale. Din 1924, revista și-a afirmat pregnant caracterul literar-artistic și orientarea avangardistă.[3]
Articolele publicate se concentrau pe modernismul din România. Acopereau teme ca lucrări teoretice privind arta abstractă și arhitectura, precum și critică. Publicația a întreținut legături cu reviste similare din străinătate.[2]