Back Koronavirus Afrikaans ኮሮናቫይረስ Amharic Coronaclēofanwyrm ANG فيروس كورونا Arabic ڤيروس كورونا ARY فيروس كورونا ARZ Orthocoronavirinae AST Koronavirus Azerbaijani کروناویروس AZB Korona BBC
| Orthocoronavirinae | |
 | |
| Clasificare științifică | |
|---|---|
| Supradomeniu | Biota |
| Domeniu | Virus |
| Regn | Orthornavirae |
| Încrengătură | Pisuviricota |
| Clasă | Pisoniviricetes |
| Ordin | Nidovirales |
| Familie | Coronaviridae |
| Subfamilie | |
| Orthocoronavirinae[1][2][3][4] | |
| Sinonime | |
| Coronavirinae | |
Modifică date / text  | |
Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae), abreviat CoV, sunt o subfamilie de virusuri din familia coronaviridelor care include 4 genuri: Alphacoronavirus, Betacoronavirus, Gammacoronavirus și Deltacoronavirus.[5] Coronavirusurile au o formă variabilă, sferică sau ovoidală, pleomorfă, diametrul de 120-160 nm, având un înveliș extern pe care se află niște proeminențe glicoproteice, numite spicule (peplomere), foarte lungi (24 nm), pedunculate, cu extremități rotunjite, bulboase, aranjate în așa fel încât, la microscopul electronic, dau aspect de coroană solară (de unde și denumirea de coronavirusuri). Spiculele au rolul de a se lega de receptorii celulari, favorizând infecția celulelor sensibile.[6][7][8][9]
Virionul are un înveliș extern de natură lipoproteică, care conține proteine virale: glicoproteină S (proteina structurală a spiculelor), proteină E de înveliș, proteină de membrană (M), hemaglutinin-esterază (HE). Spiculele coronavirusurilor se lega de receptorii celulari, favorizând infecția celulelor sensibile. Receptorul celular pentru coronavirusul uman 229E este aminopeptidaza N, în timp ce receptor pentru SARS-CoV și SARS-CoV-2 este enzima de conversie a angiotensinei 2 (ACE2). Receptorul pentru MERS-CoV este dipeptil peptidaza 4, cunoscută și sub numele de CD26. [10]
Genomul constă într-o singură moleculă lineară de acid ribonucleic (ARN), monocatenară, de sens pozitiv, care are 25-33 kb, fiind cel mai mare ARN viral cunoscut. Genomul ARN și proteina N formează o nucleocapsidă helicală, înconjurată de învelișul extern. ARN este infecțios, servește ca genom și ca ARNm viral. Transcrierea genomului este un proces complex și implică sinteza a opt catene de ARN de sens negativ subgenomic intermediar; cele cinci proteine structurale sunt traduse de la ARN subgenomic.[6][7][8][11][12]
Coronavirusurile sunt foarte răspândite în natură, producând, la om și animale (păsări, porci, bovine, cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) afecțiuni ale căilor respiratorii și gastroenterite, unele foarte grave, iar altele ușoare sau chiar neexprimate clinic. La om, au o mare afinitate pentru macrofage, epitelii respiratorii și enterice, producând peste 1/3 din rinofaringite și alte afecțiuni respiratorii (mai ales toamna și iarna), gastroenterite și o formă particulară a sindromului respirator acut sever (SARS). Sunt al doilea grup viral, după rinovirusuri, responsabil de inducerea rinofaringitelor, răcelii comune la om. La sfârșitul lui decembrie 2019, a fost descoperit un nou coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-2) în Wuhan, China, care provoacă o pneumonie severă. Bolile oamenilor și animalelor provocate de coronavirusuri sunt numite coronaviroze. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală. Nu există un tratament antiviral specific în infecțiile umane cu coronavirus, tratamentul fiind numai simptomatic.[6][7][8][9]
- ^ ICTV Master Species List 2018a v1
- ^ ICTV Master Species List 2018b.v2
- ^ ICTV Master Species List 2019.v1
- ^ ICTV Master Species List 2020.v1
- ^ „Cui J, Li F, Shi Z-L. Origin and evolution of pathogenic coronaviruses. Nat Rev Microbiol 2019;17:181–92” (PDF). Accesat în .
- ^ a b c Elvira Sînziana Ciufescu. Virusologie medicală. Editura Medicală Națională. 2003
- ^ a b c Costin Cernescu. Virusologie medicală. Editura Medicală. 2012
- ^ a b c G. Zarnea, O.V. Popescu. Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară. Editura Academiei Române, București, 2011
- ^ a b Radu Moga Mânzat. Boli virotice și prionice ale animalelor. Timișoara: Brumar, 2005
- ^ „Does Virus-Receptor Interplay Influence Human Coronaviruses Infection Outcome? - PMC”. Medical Science Monitor: International Medical Journal of Experimental and Clinical Research. . pp. e928572–1. Accesat în .
- ^ „Sandrine Belouzard. Mécanismes d'entrée des coronavirus. Virologie 2010, 14 (4) : 285-299” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „de Wilde AH, Snijder EJ, Kikkert M, van Hemert MJ (2018). Host factors in coronavirus replication. Current Topics in Microbiology and Immunology 419:1-42” (PDF). Accesat în .