DOCSIS

Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o extindeți.

Specificațiile de interfață a serviciilor de transport de date prin cablu DOCSIS (Data Over Cable Service Interface Specification) este un standard internațional dezvoltat de companiile așa ca: CableLabs, ARRIS, BigBand Networks, Broadcom, Cisco, Conexant, Correlant, Intel, Motorola, Netgear, Terayon, și Texas Instruments. DOCSIS definește cerințele de interfață a suportului de comunicație și de operare pentru transportarea datelor prin sistema de cablu. DOCSIS permite adăugarea transferului de date la viteză înaltă la un sistem de televiziune prin cablu CATV (Cable TV) deja existent. DOCSIS este implementat de mulți operatori de televiziune prin cablu pentru a oferi acces la Internet prin infrastructura lor hibridă fibră-coaxial HFC (Hybrid fibre-coaxial). Prima specificație DOCSIS era versiunea 1.0, editată în martie 1997, revizuită apoi în versiunea 1.1 în aprilie 1999. Din cauza creșterii cererii pentru serviciilor simetrice, în timp real ca IP telefonia, DOCSIS iarăși a fost revizuită pentru a spori vitezele de transmitere upstream și capacitățile serviciului de calitate QoS (Quality of Service); această revizuire – DOCSIS 2.0 a fost lansată în decembrie 2001. Recent, specificația a fost revizuită pentru a mări considerabil vitezele de transmitere (de data aceasta ambele upstream și downstream) și de a introduce suportul pentru IPv6 (Internet Protocol version 6) – această versiune, DOCSIS 3.0, a fost lansată în august 2006. Deoarece planurile benzilor de frecvențe alocate diferă între sistemele CATV din Statele Unite și Europa, standardele DOCSIS au fost modificate pentru utilizare în Europa. Aceste modificări au fost publicate sub denumirea de „EuroDOCSIS”. Diferențel de bază se reduc la lărgimile de benzi diferite a canalelor TV; canalele de cablu europene se conformă standardelor TV PAL (Phase Alternating Line) și sunt de 8 MHz în lungime, iar canalele de cablu din America de Nord se conformă standardelor NTSC (National Television Systems Committee), care specifică 6 MHz. Lungimea de bandă în arhitectura EuroDOCSIS permite alocarea unei benzi mai largi pentru canalul de date downstream. Testarea de certificare EuroDOCSIS este executată de Excentis (formal tComLabs), pe când testarea de certificare DOCSIS este executată de CableLabs. De obicei, utilajul CPE primește „Certificare”, pe când echipamentul CMTS primește „Calificare”. Japonia folosește alte variații DOCSIS. Sectorul de standardizare a telecomunicațiilor a Uniunii Telecomunicației Internaționale ITU-T (International Telecommunications Union Telecommunications Standardization Sector) a adoptat două versiuni DOCSIS ca standarde internaționale. DOCSIS 1.1 s-a ratificat ca Recomandările ITU-T J.112 Anexa B; ulterior, DOCSIS 2.0 s-a ratificat ca Recomandările ITU-T J.122. DOCSIS 2.0/J.122 paralel este compatibil cu DOCSIS 1.1/J.112 Anexa B. Trebuie de menționat că pe când Recomandările ITU-T J.112 Anexa B corespund cu DOCSIS/EuroDOCSIS 1.1 Anexa A descrie sistema de modemuri de cablu Europene („DVB EuroModem”) bazată pe standardele de transmitere în ATM. Anexa C descrie o variație a DOCSIS 1.1, care e proiectat pentru operarea în sistemele de cablu japoneze. Baza Recomandărilor ITU-T J.122 corespunde DOCSIS 2.0, J.122 Anexa F corespunde EuroDOCSIS 2.0, și J.122 Anexa J descrie varianta japoneză DOCSIS 2.0 (analogic cu Anexa C din J.112).