Destinderea

Leonid Brejnev și Richard Nixon în 1973, un moment semnificativ în procesul de destindere
Cele două delegații germane la semnarea Acordului de la Helsinki (1 august 1975)

Destinderea sau relaxarea, în limba franceză détente[1] este termenul folosit pentru relaxarea relațiilor tensionate, mai ales într-o situație politică. Termenul este folosit adesea cu referire la relaxarea generală a relațiilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică în 1971, o destindere a relațiilor politice tensionate aproximativ în mijlocul Războiul Rece. În Uniunea Sovietică, destinderea a fost cunoscută în limba rusă ca разрядка ( "razryadka", care înseamnă vag "relaxarea tensiunilor"). Perioadă a fost caracterizată prin semnarea tratatelor, cum ar fi SALT I și SALT II și Acordurile de la Helsinki. SALT II a fost dezbătută, dar nu a fost ratificată niciodată de Statele Unite ale Americii. Există o dezbatere între istorici cu privire la contribuția succesului perioadei de destindere în terminarea Războiul Rece. Cele două superputeri au convenit să instaleze o linie telefonică directă între Washington DC și Moscova, permițând ambelor țări ca în caz de urgență să comunice rapid între ele.

Concomitent cancelarul federal german Willy Brandt și papa Paul al VI-lea au lansat noua Ostpolitik, care a dus la detensionarea relațiilor germano-germane, respectiv la detensionarea relațiilor dintre Biserica Catolică și statele din blocul comunist.


From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy