Elisabeta a II-a

Elisabeta a II-a
Regatul Unit (1952–2022) Canada (1952–2022) Australia (1952–2022) Noua Zeelandă (1952–2022) Pakistan (1952–1956) Africa de Sud (1952–1961) Sri Lanka (1952–1972) Ghana (1957–1960) Nigeria (1960–1963) Sierra Leone (1961–1971) Tanzania (1961–1962) Jamaica (1962–2022) Trinidad și Tobago (1962–1976) Uganda (1962–1963) Kenya (1963–1964) Malawi (1964–1966) Malta (1964–1974) Gambia (1965–1970) Guyana (1966–1970) Barbados (1966–2021) Mauritius (1968–1992) Fiji (1970–1987) Bahamas (1973–2022) Grenada (1974–2022) Papua Noua Guinee (1975–2022) Insulele Solomon (1978–2022) Tuvalu (1978–2022) Sfânta Lucia (1979–2022) Sfântul Vicențiu și Grenadinele (1979–2022) Belize (1981–2022) Antigua și Barbuda (1981–2022) Sfântul Kitts și Nevis (1983–2022)
Elisabeta a II-a în 1959
Date personale
Nume la naștere	Elizabeth Alexandra Mary
Poreclă	Lilibet, Shirley Temple, Lilibet
Născută	21 aprilie 1926[1][2][3][4][5] Greater London, Anglia, Regatul Unit[6]
Decedată	8 septembrie 2022 (96 de ani)[7][8] Aberdeenshire, Scoția, Regatul Unit[7][8]
Înmormântată	King George VI Memorial Chapel[*][[King George VI Memorial Chapel (burial place of King George VI of the United Kingdom and his immediate family, located in the St. George's Chapel, Windsor Castle, United Kingdom)|​]]
Părinți	George al VI-lea al Regatului Unit Elizabeth Bowes-Lyon
Frați și surori	Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon[9][10]
Căsătorită cu	Prințul Filip, Duce de Edinburgh (1947-2021)
Număr de copii	4
Copii	Charles al III-lea Anne, Prințesă Regală Andrew, Duce de York Edward, Conte de Wessex
Cetățenie	Regatul Unit
Religie	Biserica Anglicană
Ocupație	monarh
Limbi vorbite	limba engleză[11] limba franceză[12]
Apartenență nobiliară
Titluri	prințesă britanică (1926–1952) ducesă (din 20 noiembrie 1947) monarh al Regatului Unit (6 februarie 1952 - 8 septembrie 2022)
Familie nobiliară	Casa de Windsor
Imn regal	God Save the King
Domnie
Domnie	6 februarie 1952 - 8 septembrie 2022 (70 de ani și 214 zile)
Încoronare	2 iunie 1953
Predecesor	George al VI-lea
Succesor	Charles al III-lea
Semnătură
Prezență online
canal YouTube hasthtag
Modifică date / text

Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary; n. 21 aprilie 1926, Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. 8 septembrie 2022, Aberdeenshire, Scoția, Regatul Unit) a fost regina Marii Britanii și a Irlandei de Nord din 1952 până la decesul acesteia în data de 8 septembrie 2022.

Elisabeta s-a născut în Mayfair, Londra, fiind primul copil al ducelui și ducesei de York (mai târziu regele George al VI-lea și regina Elisabeta). Tatăl ei a urcat pe tron după abdicarea fratelui său, regele Eduard al VIII-lea, în 1936, moment din care ea a devenit moștenitoarea prezumtivă. A avut parte de o educație privată, acasă, și a început să își asume sarcini publice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947 s-a căsătorit cu Philip, Duce de Edinburgh, un fost prinț al Greciei și Danemarcei, cu care a avut patru copii: Charles al III-lea, Anne, Prințesă Regală, Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex. A fost căsătorită cu prințul Philip timp de 73 de ani, până la moartea acestuia, la 9 aprilie 2021.

Când tatăl ei a decedat în februarie 1952, Elisabeta a devenit conducătoare a Commonwealth-ului și regină a șapte țări independente ale Commonwealth-ului: Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Pakistan și Ceylon. Ea a domnit ca monarh constituțional în vremea unor schimbări politice majore, cum ar fi decolonizarea Africii, descentralizarea puterii în Regatul Unit, aderarea Regatului Unit la Comunitățile Europene și Brexit. Printre numeroasele sale vizite și întâlniri istorice se numără o vizită de stat în Republica Irlanda și întâlniri cu cinci papi. Printre evenimentele semnificative se numără încoronarea din 1953, celebrarea Jubileului de Argint, de Aur, de Diamant și de Platină în 1977, 2002, 2012 și 2022. A fost cel mai longeviv monarh britanic, cel mai în vârstă și mai longeviv șef de stat în exercițiu și al doilea monarh suveran ca lungime a domniei din istoria lumii (după Ludovic al XIV-lea al Franței, care, însă, a domnit și ca minor).

Elisabeta s-a confruntat ocazional cu sentimente republicane și critici de presă asupra familiei regale, în special după destrămarea căsătoriilor copiilor ei și moartea în 1997 a fostei sale nurori Diana, Prințesă de Wales. A declarat anul 1992 (marcat de probleme familiale și incendiul Castelului Windsor) drept annus horribilis. Cu toate acestea, sprijinul pentru monarhie în Regatul Unit a fost și rămâne constant ridicat, la fel ca și popularitatea ei personală.