Eros

Acest articol se referă la un zeu din mitologia greacă. Pentru alte sensuri, vedeți Eros (dezambiguizare).
Eros
Zeul iubirii
L'enlèvement de Psyché (tablou de William Bouguereau)
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPsyche[1]  Modificați la Wikidata
UrmașiVoluptas[*][[Voluptas (Roman deity, personification of pleasure)|​]]
Hedone[*][[Hedone (Greek divinity; personification of pleasure)|​]]  Modificați la Wikidata
TatăPorus[*][[Porus (deity)|​]]  Modificați la Wikidata
MamăPenia[*][[Penia (Greek goddess and personification of poverty)|​]]  Modificați la Wikidata
BunicăMetis  Modificați la Wikidata
FrațiAnteros[2]
Himeros[*][[Himeros (son of Ares and Aphrodite, represents sexual desire)|​]][2]
Pothos[*][[Pothos (Greek divinity, desire/yearning personified)|​]]
Nyx
Geea
Erebus  Modificați la Wikidata

Eros este zeul iubirii, dorinței carnale și sexului în mitologia greacă. Inițial o divinitate primordială, Eros este descris ulterior ca fiind unul dintre copiii Afroditei și ai lui Ares.

Eros este reprezentat fie ca bebeluș, în compania mamei sale, fie ca adult, sub forma unui tânăr chipeș. În ambele cazuri este înaripat, și poartă arcul și săgețile sale caracteristice, pe care le folosește pentru a-i face atât pe muritori, cât și pe zei să se îndrăgostească. Rolul său în mituri este în cea mai mare parte complementar; el apare adesea în prezența Afroditei și a celorlalți zei ai iubirii, și acționează adesea ca un catalizator amoros, dar nu are o mitologie extinsă proprie; cea mai mare excepție este mitul lui Eros și Psyche, povestea despre cum și-a întâlnit soția.

Eros, sub forma echivalentului său roman, Cupidon,[3] a rămas popular în Evul Mediu și în Renaștere. Iconografia și rolul său au influențat reprezentarea lui Cupidon, în concordanță cu tradiția creștină. Această iterație a devenit și un simbol major al Zilei Îndrăgostiților.[4]

  1. ^ Metamorphoses[*][[Metamorphoses (Ancient Roman novel by Apuleius)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Teogonia 
  3. ^ Larousse Desk Reference Encyclopedia, The Book People, Haydock, 1995, p. 215.
  4. ^ Anthony Grafton; Glenn W. Most; Salvatore Settis, ed. (). „Cupid”. The Classical Tradition. Harvard University Press. pp. 244–246. 

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in