Etimologie

Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbi^{[1][2][3][4][5]}. Dat fiind că cercetarea etimologică este una diacronică, etimologia poate fi considerată și o ramură a lingvisticii istorice^[5].

Studiul etimologic merge până la un cuvânt care este considerat a fi cel de origine, numit etimon^[1][4]. Se vorbește și despre etimologia unui cuvânt, prin care se înțelege în sens restrâns originea lui, în sens mai larg indicarea etimonului acestuia și explicarea evoluției sale^[1][2][5].

Etimologia nu este o disciplină izolată. Pe de o parte nu se limitează la aspecte lingvistice, ci apelează și la o seamă de discipline extralingvistice, pentru a găsi dovezi de natură geografică, istorico-politică, socială, culturală și legate de civilizația materială și spirituală, care să facă plauzibilă raportarea la o anumită sursă^[1]. Pe de altă parte, pe etimologie se sprijină aproape toate celelalte discipline lingvistice, care fac apel direct sau indirect la ea^[2].

Munca etimologului este deosebit de complexă. Este mai ușoară dacă limba de bază a limbii ale cărei cuvinte se studiază este atestată, adică există documente scrise în ea, ca în cazul limbii latine, pentru limbile romanice. Este însă mai grea dacă limba de bază nu este atestată și trebuie să se reconstruiască etimoanele prin diverse metode, de exemplu, în cazul limbilor fino-ugrice. În ciuda eforturilor, etimologia multor cuvinte este necunoscută.

Rezultatele cercetării etimologice se reflectă în studii publicate și în dicționare, mai ales etimologice. Pentru limba română există Dicționarul etimologic al limbii române al lui Alexandru Ciorănescu^[6], dar și în dicționare explicative se dă în mod mai sumar etimologia cuvintelor^[7].