Failibilism

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Failibilismul se referă la doctrina filozofică potrivit căreia cunoașterea absolută este imposibilă; sau cel puțin că afirmațiile privind cunoașterea pot fi, în principiu, greșite. Ca o doctrină formală, este cel mai adesea asociată cu Charles Sanders Peirce, care a folosit-o în atacul său împotriva fundaționalismului. Alt proponent al failibilismului este Karl Popper, care își construiește propria teorie a cunoașterii, numită raționalism critic, despre premise failibiliste. Mai recent, conceptul a fost de asemenea utilizat de Willard Van Orman Quine pentru a ataca posbilitatea afirmațiilor analitice.

Spre deosebire de scepticism, failibilismul nu implică nevoia de a abandona cunoștințele noastre - nu trebuie să avem justificări consistente din punct de vedere logic pentru ceea ce știm. Mai degrabă, este o acceptare a faptului că deoarece cunoștințele empirice pot fi revizuite prin observații suplimentare, oricare dintre lucrurile pe care le luăm drept cunoștințe s-ar putea dovedi a fi false. Unii failibiliști fac o excepție pentru lucruri care sunt adevărate în mod axiomatic (precum cunoașterea logică sau matematică). Alții le consideră și pe acestea failibiliste, afirmând că, chiar dacă aceste sisteme axiomatice sunt infailibile într-un sens, tot suntem capabili să greșim când lucrăm cu ele.