Back Italienischer Faschismus ALS فاشية إيطالية Arabic İtaliya faşizmi Azerbaijani Італьянскі фашызм Byelorussian Италиански фашизъм Bulgarian Feixisme italià Catalan Italský fašismus Czech Italienischer Faschismus German Italian fascism English Italia Faŝismo Esperanto
| Parte a seriei despre |
| Fascism |
|---|
.svg) |
|
Dogme fundamentale |
|
Mișcări Partidul Crucilor cu Săgeți • Austrofascism • Integralismul brazilian • Uniunea Britanică a Fasciștilor • Falanga • Garda de Fier • Italia Fascistă • Japonia Fascistă • Nazism • Rexism • Legiunea de argint • Ustași • Revisionist Maximalism Parafascism: Austrofascism • Estado Novo (Portugalia) • Regimul 4 august • Spania franchistă • Taisei Yokusankai • Mișcarea Naționalistă Tacuara • |
|
Subiecte conexe |
|
Portal:Fascism Portal:Politică |
.jpg){kind=small}
Fascismul italian (italiană fascismo italiano), cunoscut cu sub numele de fascism clasic sau pur și simplu fascism, este ideologia fascistă originală dezvoltată în Italia de Giovanni Gentile(d) și Benito Mussolini. Ideologia este asociată cu două partide politice conduse de Benito Mussolini: Partidul Național Fascist (PNF), care a condus Regatul Italiei din 1922 până în 1943, și Partidul Republican Fascist (PFR), care a condus Republica Socială Italiană din 1943 până în 1945. Fascismul italian este, de asemenea, asociat cu Mișcarea Socială Italiană (MSI) postbelică și cu mișcările italiene ulterioare de neofasciste.
Fascismul italian își avea rădăcinile în ultranaționalismul, naționalismul, național-sindicalismul, naționalismul revoluționar italiene și în dorința de restabilire și extindere a teritoriilor italiene pe care fasciștii italieni le considerau necesare pentru ca o națiune să își afirme superioritatea și puterea și să evite să intre în declin și să dispară[1]:41. Fasciștii italieni au susținut, de asemenea, că Italia modernă era succesoarea Romei Antice și a moștenirii acesteia și au susținut din punct de vedere istoric crearea unui Imperiu Italian care să ofere spațiu vital(d) pentru coloniștii italieni și pentru stabilirea controlului asupra Mării Mediterane [1]:50.
Fascismul italian a promovat un sistem economic corporatist, în care organizațiile angajatorilor și sindicatele de angajați sunt legate între ele în asociații ca să reprezinte în mod colectiv producătorii economici ai națiunii și pentru să colaboreze cu statul la stabilirea politicii economice naționale[2]:160. Acest sistem economic intenționa să rezolve conflictele între clase prin colaborarea între clase[3]:160.
Fascismul italian se opunea liberalismului, în special a liberalismului clasic, pe care liderii fasciști îl denunțau ca fiind „dezastrul individualismului”[4][5]:719. Fascismul s-a opus socialismului din cauza opoziției frecvente a acestuia din urmă față de naționalism[6]:43–44, dar s-a opus și conservatorismului reacționar dezvoltat de Joseph de Maistre(d).[7]:214. Acesta credea că succesul naționalismului italian necesita respect pentru tradiție și un sentiment clar al unui trecut comun în rândul poporului italian, alături de un angajament pentru o Italie modernizată[8]:13.
Inițial, mulți fasciști italieni s-au opus nazismului, deoarece fascismul din Italia nu a îmbrățișat nordicismul și, la început, nici antisemitismul inerent ideologiei naziste. Cu toate aceste, au existat fasciști, în special Mussolini însuși, care au susținut ideile rasiste (în special slavofobia)[9] care au fost consfințite în lege ca politică oficială pe parcursul guvernării fasciste[10]. Pe măsură ce Italia fascistă și Germania nazistă se apropiau din punct de vedere politic în a doua jumătate a anilor 1930, legile și politicile italiene au devenit în mod explicit antisemite din cauza presiunii Germaniei naziste (chiar dacă legile antisemite nu erau aplicate în mod obișnuit în Italia), inclusiv adoptarea legilor rasiste italiene[11]. În perioada în care fasciștii au fost la putere, au persecutat și unele minorități lingvistice din Italia[12][13]:137. În plus, grecii din Dodecanez și Epirul de Nord, care se aflau pe atunci sub ocupație și influență italiană, au fost persecutați[14]:5-8
- ^ a b Kallis, Aristotle A. (). Fascist ideology: territory and expansionism in Italy and Germany, 1922–1945 [Ideologia fascistă: teritoriu și expansionism în Italia și Germania, 1922-1945] (în engleză). London; New York: Routledge. p. 296. ISBN 9780415216128.
- ^ Vincent, Andrew (). Modern Political Ideologies [Ideologii politice moderne] (în engleză) (ed. 3). Malden, Massaschussetts; Oxford, England: Blackwell Publishers. p. 400. ISBN 978-1405154956.
- ^ Whittam, John (). Fascist Italy [Italia fascistă] (în engleză). Manchester; New York: Manchester University Press. p. 192. ISBN 978-0719040047.
- ^ Powell, Jim (). „The Economic Leadership Secrets of Benito Mussolini” [Secretele conducerii economice ale lui Benito Mussolini] (în engleză). Forbes.
- ^ Weber, Eugen (). The Western Tradition: From the Renaissance to the present [Tradiția occidentală: De la Renaștere până în prezent] (în engleză). Heath. p. 768. ISBN 978-0669811414.
- ^ Pugliese, Stanislao G. (). Fascism, anti-fascism, and the resistance in Italy: 1919 to the present [Fascism, antifascism și rezistență în Italia: din 1919 până în prezent] (în engleză). Oxford: Rowman & Littlefield Publishers. p. 320. ISBN 978-0742531222.
- ^ Payne, Stanley G. (). A History of Fascism, 1914–45 [O istorie a fascismului. 1914-1945] (în engleză). Madison: University of Wisconsin Press. p. 592. ISBN 978-0299148744.
- ^ Claudia Lazzaro; Roger J. Crum, ed. (). „1. Forging a Visible Fascist Nation: Strategies for Fusing the Past and Present” [Făurirea unei națiuni fasciste vizibile: Strategii de fuziune între trecut și prezent]. Donatello among the Blackshirts: History and Modernity in the Visual Culture of Fascist Italy [Donatello printre cămășile negre: Istorie și modernitate în cultura vizuală a Italiei fasciste] (în engleză). Ithaca, NY: Cornell University Press. ISBN 978-0801489211.
- ^ McIntosh, Matthew A. (). „L'ascesa al potere di Benito Mussolini nell'Italia fascista” [Ascensiunea lui Benito Mussolini la putere în Italia fascistă] (în italiană). NCGO blog.
Când vine vorba de o rasă ca slava – inferioară și barbară – nu trebuie să urmăm politica morcovului, ci a bățului. Nu trebuie să ne temem de noi victime... Granița italiană ar trebui să treacă prin Brenner, Monte Nevoso și Alpii Dinarici... Aș spune că putem sacrifica cu ușurință 500.000 de slavi barbari pentru 50.000 de italieni ... discurs ținut la, 20 septembrie 1920
- ^ Barrera, Giulia (). „Mussolini's colonial race laws and state-settler relations in Africa Orientale Italiana (1935–41)”. Journal of Modern Italian Studies. 8 (3): 425–443. doi:10.1080/09585170320000113770.
- ^ De Napol, Olindo (). „The origin of the Racist Laws under fascism. A problem of historiography” [Originea legilor rasiste în fascism. O problemă de istoriografie]. Journal of Modern Italian Studies (în engleză). 17 (1): 106–122. doi:10.1080/1354571X.2012.628112.
- ^ „Minority Rights Group International – Italy – Greek-speakers” [Minority Rights Group International - Italia - Vorbitori de limbă greacă] (în engleză). Minority Rights Group.
- ^ Jepson, Allan; Clarke, Alan (). Managing and Developing Communities, Festivals and Events [Gestionarea și dezvoltarea comunităților, festivalurilor și evenimentelor] (în engleză). AIAA. p. 260. ISBN 978-1137508539. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Diplomatic documents relating to Italy's aggression against Greece ; the Greek White Book [Documente diplomatice referitoare la agresiunea Italiei împotriva Greciei; Cartea Albă a Greciei] (în engleză). American Council on Public Affairs. . p. 121.