Back Fenisië Afrikaans ፊንቄ Amharic فينيقيا Arabic فينيقيا ARZ Fenicia AST Finikiya Azerbaijani فنیقیلر AZB Финикия Bashkir Фінікія Byelorussian Финикия Bulgarian
| Fenicia | ||||
   Φοινίκη | ||||
| ||||
 Fenicia și principalele orașe feniciene | ||||
| Capitală | Byblos și apoi Tyr | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | Feniciană, | |||
| Guvernare | ||||
| Formă de guvernare | Monarhie | |||
| Rege | ||||
| - 1000 î.HR - 936 î.HR | Ahiram al Feniciei | |||
| - 820 î.HR - 774 î.HR | Pygmalion al Tirului | |||
| Istorie | ||||
| Fondare | 1550 î.Hr. | |||
| Byblos devine cel mai puternic centru fenician | 1200 î.Hr. | |||
| Tirul devine orașul dominant | 969 î.Hr. | |||
| Pygmalion fondează Cartagina | 814 î.Hr. | |||
| Cirus cel Mare cucerește Fenicia | 539 î.Hr. | |||
| Desființare | 64 î.Hr. | |||
Modifică date / text  | ||||
Fenicia (din greacă veche Φοινίκη, Phoiníkē) a fost o civilizație talasocratică antică de limbă semitică, care a luat naștere în regiunea Levant din estul Mediteranei, în primul rând în Libanul modern.[1][2] Era situată preponderent de-a lungul coastei Libanului și a inclus câteva zone de coastă din Siria și Galileea moderne, ajungând la nord până la Arwad și la sud până la Acra și, eventual, Gaza.[3][4][5] La culmea dezvoltării sale între 1100 și 200 î.Hr., civilizația feniciană s-a răspândit pe țărmurile Mării Mediterane, din Levant până în Peninsula Iberică.
Termenul Fenicia este un exonim din greaca veche care cel mai probabil se referea la un colorant cunoscut și sub numele de purpură tiriană, un export major al orașelor portuare canaanite. Termenul nu viza exact cultura sau societatea fenicienă așa cum ar fi fost concepută în mod nativ[6] și este subiect de discuție dacă fenicienii erau de fapt o civilizație distinctă de canaaniți și de alți locuitori ai Levantului.[7][8] Istoricul Robert Drews consideră că termenul „canaaniți” corespunde grupului etnic denumit „fenicieni” de grecii antici.[9]
Fenicienii au ieșit în prim plan după declinul celor mai multe culturi majore în cursul colapsului din Epoca Târzie a Bronzului (c. 1150 î.Hr.). Au creat o rețea comercială maritimă extinsă care a durat peste un mileniu și au devenit puterea comercială dominantă de-a lungul unei mari părți din antichitatea clasică. Comerțul fenician a contribuit și la facilitarea schimbului de culturi, idei și cunoștințe între marile leagăne ale civilizației, cum ar fi Grecia, Egipt și Mesopotamia. După zenitul său din secolul al IX-lea î.Hr., civilizația feniciană din estul Mediteranei a decăzut încet din cauza influenței și cuceririlor străine, deși va persista în centrul și vestul Mediteranei până în secolul al II-lea î.Hr.
Civilizația feniciană a fost organizată în orașe-state, similare cu cele din Grecia antică, dintre care cele mai notabile au fost Tirul, Sidonul și Byblos.[10][11] Fiecare oraș-stat era independent din punct de vedere politic și nu există nicio dovadă că fenicienii s-au considerat o singură națiune.[8] Cartagina, o așezare feniciană din nord-vestul Africii, a devenit o civilizație majoră de sine stătătoare în secolul al VII-lea î.Hr.
Deși fenicienii au fost considerați mult timp o civilizație pierdută din cauza lipsei de surse scrise indigene, progresele academice și arheologice de la mijlocul secolului al XX-lea au dezvăluit o civilizație complexă și influentă.[12] Cea mai cunoscută moștenire a lor este cel mai vechi alfabet din lume, pe care l-au transmis în întreaga lume mediteraneană.[12][13] Fenicienilor li se atribuie și inovații în construcția navală, navigație, meșteșuguri, agricultură și guvernare. Se crede că rețeaua lor comercială internațională a favorizat bazele economice, politice și culturale ale civilizației occidentale clasice.[14]
- ^ KITTO, John (). A Cyclopedia of Biblical Literature (în engleză). Adan and Charles Black.
- ^ Malaspina, Ann (). Lebanon (în engleză). Infobase Publishing. ISBN 978-1-4381-0579-6.
- ^ Xella, Paolo (). „Phoenician Inscriptions in Palestine”. În Hübner; Niehr. Sprachen in Palästina im 2. und 1. Jahrtausend v. Chr. Wiesbaden: ADPV 43. pp. 153–169.
- ^ Jigoulov, Vadim S. (). The Social History of Achaemenid Phoenicia: Being a Phoenician, Negotiating Empires (în engleză). Routledge. ISBN 978-1-134-93809-4.
- ^ Hornblower, Simon; Spawforth, Antony; Eidinow, Esther (). The Oxford Companion to Classical Civilization (în engleză). OUP Oxford. ISBN 978-0-19-101676-9.
- ^ „Who Were The Phoenicians? | History Today”. www.historytoday.com. Accesat în .
- ^ Scott, John C (). „The Phoenicians and the Formation of the Western World”. Comparative Civilizations Review. 78 (78).
- ^ a b Quinn (2017).
- ^ Drews, Robert (1998-12), Canaanites and Philistines (în engleză), 23 (81), Journal for the Study of the Old Testament, doi:10.1177/030908929802308104, ISSN 1476-6728 0309-0892, 1476-6728 Verificați valoarea
|issn=(ajutor) Verificați datele pentru:|date=(ajutor) - ^ Aubet (2001).
- ^ „Phoenicia”. Ancient History Encyclopedia. Accesat în .
- ^ a b Markoe (2000).
- ^ Fischer, Steven Roger (). A history of writing. Reaktion Books. p. 90.
- ^ Niemeyer, Hans G. (). „The Phoenicians and the Birth of a Multinational Mediterranean Society”. În Rollinger; Ulf. Commerce and Monetary Systems in the Ancient World. Stuttgart: Franz Stiener Verlag. pp. 246, 250.