Filosofie

Școala din Atena (1509–1511) de Rafael, înfățișați filosofi greci clasici celebri într-un cadru idealizat inspirat de arhitectura greacă veche. În fresca aflată la Vatican apar: Zenon din Kition, Anaximandru, Epicur, Averroes, Pitagora, Arhimede, Xenofon, Socrate, Heraclit, Platon, Aristotel, Diogene, Euclid, Zarathustra și Ptolemeu. În centrul compoziției sunt reprezentați Platon și Aristotel.

Filosofia (din greaca antică: φιλοσοφία, philosophia, „iubire de înțelepciune”)[1][2][3], sau filozofia, este studiul întrebărilor generale și fundamentale, precum cele despre existență, cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj.[4][5] Astfel de întrebări sunt adesea puse ca probleme [6][7] care trebuie studiate sau rezolvate. Potrivit tradiției grecești acreditate, Pitagora (c. 570 - 495 î.Hr.) a fost primul care a folosit termenul dându-i o puternică încărcătură etică și religioasă.[8] Metodele filosofice includ interogarea, discuția critică, argumentul rațional și prezentarea sistematică.[9] Inițial, filosofia cuprindea toate corpurile de cunoștințe și un practicant în aceste domenii era cunoscut ca filosof.[10] De pe vremea filosofului grec Aristotel până în secolul al XIX-lea, „filosofia naturală” cuprindea astronomia, medicina și fizica.[11] De exemplu, Principiile matematice ale filosofiei naturale din 1687 a lui Newton a fost abia ulterior clasificată drept carte de fizică.

În secolul al XIX-lea, dezvoltarea universităților moderne de cercetare a condus filosofia academică și alte discipline la profesionalizare și specializare.[12][13] De atunci, diferite domenii de cercetare care au făcut tradițional parte din filosofie au devenit discipline academice separate, cum ar fi psihologia, sociologia, lingvistica și economia.

Astăzi, subdomeniile majore ale filosofiei academice includ metafizica, care se preocupă de natura fundamentală a existenței și a realității; epistemologia, care studiază natura cunoașterii și a credinței; etica, care se referă la valoarea morală; și logica, care studiază regulile inferenței ce permit deducerea concluziilor din premise adevărate.[14][15] Alte subdomenii notabile includ: filosofia științei, filosofia politică, estetică, filosofia limbajului și filosofia minții.

  1. ^ Peters, Francis E. (). Termenii filozofiei grecești. Humanitas. p. 223. ISBN 973-28-0436-X. 
  2. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Online Etymology Dictionary
  3. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Webster's New World Dictionary
  4. ^ „Philosophy”. Lexico. University of Oxford Press. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Sellars, Wilfrid (). Empiricism and the Philosophy of Mind (PDF). Routledge and Kegan Paul Ltd. pp. 1, 40. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Chalmers, David J. (). „Facing up to the problem of consciousness”. Journal of Consciousness Studies. 2 (3): 200, 219. Accesat în . 
  7. ^ Henderson, Leah (). „The problem of induction”. Stanford Encyclopedia of Philosophy. Accesat în . 
  8. ^ Peters, Francis E. (). Termenii filozofiei grecești. Humanitas. p. 223. ISBN 973-28-0436-X. 
  9. ^ Adler, Mortimer J. (). How to Think About the Great Ideas: From the Great Books of Western Civilization. Chicago, Ill.: Open Court. ISBN 978-0-8126-9412-3. 
  10. ^ "The English word "philosophy" is first attested to c. 1300, meaning "knowledge, body of knowledge." Douglas Harper 2020. "philosophy (n.)." Online Etymology Dictionary. Retrieved 8 May 2020.
  11. ^ Lindberg 2007, p. 3.
  12. ^ Shapin, Steven (). The Scientific Revolution (ed. 1st). University Of Chicago Press. ISBN 978-0-226-75021-7. 
  13. ^ Briggle, Robert; Frodeman, Adam (). „When Philosophy Lost Its Way | The Opinionator”. New York Times. Accesat în . 
  14. ^ „Metaphysics”. Merriam-Webster Dictionary. Accesat în . 
  15. ^ „Epistemology”. Merriam-Webster Dictionary. Accesat în . 

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy