Furnizorii de servicii Internet sunt firme sau organizații care oferă conexiune și acces la Internet și servicii. Deseori ei sunt numiți "ISP", inițialele denumirii din limba engleză Internet Service Provider.
Accesul fizic la Internet poate fi prin linie de telefon comutată (dial-up), acces prin linie închiriată, linie de telefon ISDN, linie de telefon ADSL, cablu (de TV), radio, sistemul de telefonie mobilă GSM, sistemul de telefonie mobilă UMTS, satelit ș.a. Serviciile oferite pot fi servicii de tranzit Internet, înregistrare nume domeniu, colocație etc.
În general, un ISP facturează un abonament lunar, iar consumatorul poate utiliza Internetul în mod nelimitat ca volum de date, dar cu diverse viteze de transmisie. Planurile „rapide“ pentru companii sau utilizatori „grei“ impun uneori o limită la volumul de date transferat.
Viteza și disponibilitatea conexiunii Internet împarte serviciile pentru utilizatorii finali în două categorii:
Conexiunile pe linie comutată (dial-up) necesită o linie telefonică, și de obicei implică plata separată a impulsurilor telefonice la operatorul de telefonie. Conexiunile de bandă largă pot fi ISDN, Radio, Cablu, DSL, Internet prin Satelit sau direct Ethernet. Legătura de bandă largă e mai rapidă și este disponibilă permanent, dar în același timp este și mai scumpă.
Legăturile între diverșii ISP sau între punctele de prezență ale unui ISP sunt făcute de obicei printr-o rețea de tip „backbone“, capabilă să transmită un volum imens de informații, folosind deseori fibră optică.[1]