Back Walliesers Afrikaans Galeses AN ويلزيون Arabic ويلزيين ARZ Pueblu galés AST ویلزیلر AZB Валійцы Byelorussian Уелсци Bulgarian Velšani BS Gal·lesos Catalan

Galezi

Acest articol se referă la etnicitatea galeză. Pentru informații despre cetățenii galezi, vedeți Demografia Țării Galilor.
Galezi
Cymry

Fotografie a chirurgului galez William Thelwall Thomas și a unor prieteni (1882).
Populație totală
6–16.3 milioane [1]
Regiuni cu populație semnificativă
 Statele Unite1.75–1.81 miliaone[6]
 Anglia609,711[7]
 Canada474,805 (Incluzandu-i pe cei e origine mixtă)[8]
 Australia125,597[9]
 Argentina50.000[10]
 Scoția16.623[11]
 Noua Zeelandă9.966[12][13]
 Irlanda8.800
Limbi vorbite
engleză (79%) și galeză (21%)
Religii
În special creștinism (Presbiterianism, Anglicanism și mai puțin, Catolicism), tradițional Nonconformism
Grupuri înrudite sau legate cultural
Bretoni, Cornici, Manxezi, Englezi, Scoțieni, Irlandezi, Scoțienii din Ulster
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Galezii (galeză Cymry, engleză Welsh, latină cambrianus) sunt o națiune și un popor celtic[14][15], locuitori nativi ai Țării Galilor aflată în componența Marii Britanii, fiind una dintre cele patru țări ale Regatului Unit. Aceștia sunt vorbitori nativi ai limbii galeze, o limbă celtică înrudită cu alte astfel de limbi cum ar fi irlandeza și scoțiana.

În antichitate, galezii se numeau Cymru (din galeză compatrioți), după regiunea istorică Cumbria, din nord-vestul Angliei. În timp, termenul cymru s-a schimbat în cel folosit în ziua de azi, și anume cymry. Ca popor celtic, galezii s-au separat de britoni, un alt popor celtic, care anterior a populat teritoriul Marii Britanii moderne. Cea mai apropiată limbă de galeză a fost cumbrica, probabil vorbită de un grup etnic strâns înrudit de galezi.

Galeza face parte din familia limbilor celtice insulare. Aceasta este vorbită în mare parte din Țara Galilor, cu toate că predecesoarea sa, britonica, era vorbită în aproape întreaga insulă a Marii Britanii. Înaintea secolului XX, cea ai mare parte a locuitorilor Țării Galilor vorbeau numai galeza, puțini știind să vorbească și engleza.[16] Galeza rămâne în continuare limba predominantă în unele părți ale Țării Galilor, în special în nordul și vestul țării, în timp ce engleza rămâne predominantă în sudul țării. Mulți galezi, chiar și în regiunile în care engleza este predominantă, sunt fluenți sau bilingvi în galeză, sau cel puțin capabil să înțeleagă limba, sau chiar să poarte o conversație în aceasta. Cu toate că limba galeză și predecesoarele sale au fost vorbite în cea mai mare parte a ceea ce este acum Țara Galilor cu mult înainte de invazia romană a regiunii, istoricul John Davies susține că originile unei "națiuni galeze" se pot găsi la sfârșitul secolului al IV-lea și până la începutul secolului al V-lea, la sfârșitul conducerii romane în Britania.[17] Termenul de "galezi" se poate atribui și locuitorilor Țării Galilor, dar și celor de etnie galeză, care vorbesc limba și urmează cultura galeză.[18]

În 2016, o analiză a geografiei numelor de familie galeze întocmită de guvernul Țării Galilor a demonstrat că 718,000 de persoane (aproape 35% din populația galeză), are un nume de familie de origine galeză. În restul regatului cei cu nume de familie galeze reprezintă 5.3% din populație, în Noua Zeelandă 4.7%, în Australia 4.1%, iar în SUA 3.8%, aproximativ 16.3 milioane de indivizi din toate țările studiate fiind de origine galeză cel puțin parțială.[19] În prezent, mai bine de 300.000 de cetățeni ai Londrei sunt de origine galeză.[20]

  1. ^ Richard Webber. "The Welsh diaspora: Analysis of the geography of Welsh names" [1] Arhivat în , la Wayback Machine. (PDF). Welsh Assembly. Retrieved 26 June 2016.
  2. ^ Richard Webber. "The Welsh diaspora: Analysis of the geography of Welsh names" [2] Arhivat în , la Wayback Machine. (PDF). Welsh Assembly. Retrieved 26 June 2016.
  3. ^ 2011 Census: Key Statistics for Wales, March 2011
  4. ^ „Recensământul din 2011 - Estimările populației și a gospodăriilor pentru Țara Galilor (2011 Census - Population and Household Estimates for Wales)” (PDF). Biroul Statisticilor Naționale. martie 2011. p. 6. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „2011 Census: Key Statistics for Wales, March 2011” (PDF). Biroul Statisticilor Naționale. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ „2012 American Community Survey 1-Year Estimates”. United States Census Bureau. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Neighbourhood Statistics. „Welsh people in England”. Neighbourhood.statistics.gov.uk. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Statistici Canada. „Census Profile, 2016 Census”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Guvernul Australiei - Departamentul imigrației și a protecției graniței. „Welsh Australians” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Wales and Argentina”. Wales.com website. Welsh Government. . Accesat în . [nefuncțională]
  11. ^ „City of Aberdeen: Census Stats and Facts page 25, section 18, Country of birth”. City of Aberdeen. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ [3]
  13. ^ The 1996 census, which used a slightly different question, reported 9,966 people belonging to the Welsh ethnic group. Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ Minahan, James (). One Europe, Many Nations: A Historical Dictionary of European National Groups (în engleză). Greenwood Publishing Group. p. 179. ISBN 0313309841. The Cornish are related to the other Celtic peoples of Europe, the Bretons,* Irish,* Scots,* Manx,* Welsh,* and the Galicians* of northwestern Spain 
  15. ^ Minahan, James (). One Europe, Many Nations: A Historical Dictionary of European National Groups (în engleză). Greenwood Publishing Group. p. 766. ISBN 0313309841. Celts, 257, 278, 523, 533, 555, 643; Bretons, 129-33; Cornish, 178-81; Galicians, 277-80; Irish, 330-37; Manx, 452-55; Scots, 607-12; Welsh 
  16. ^ Janet Davies, University of Wales Press, Bath (1993). The Welsh Language, page 34
  17. ^ Davies, John (1994) A History of Wales. Penguin: p.54; ISBN: 0-14-014581-8.
  18. ^ The Welsh people: chapters on their origin, history and laws by Sir John Rhys, Sir David Brynmor Jones. 1969
  19. ^ Richard Webber. „The Welsh diaspora : Analysis of the geography of Welsh names” (PDF). Welsh Assembly. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  20. ^ „Canolfan i 300,000 o Gymry” [Centre for 300,000 Welsh]. BBC (în Welsh). . Arhivat din original la . Accesat în . 
From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in