Back Hangul Afrikaans Koreanisches Alphabet ALS ሃንጉል Amharic Hangul AN هانغل Arabic هانجول ARZ Hangul AST Hanqıl Azerbaijani هانقول AZB Хангыль Bashkir
| Alfabetul coreean chosŏn'gŭl / hangeul (hangul) | |
_at_(Black_Design).svg){kind=logo} Sus: chosŏn'gŭl (조선글). Jos: hangeul (한글). | |
| Tip | alfabet descriptiv |
|---|---|
| Limbi scrise | coreeană |
| Perioadă de utilizare | 1443–prezent |
| Unicode |
|
| ISO 15924 | Hang |
| Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite. | |
Modifică text  | |
| ||||||||||||||||||||
Alfabetul coreean, cunoscut drept hangul[a] în Coreea de Sud (
ascultă (ajutor·info)) și drept chosŏn'gŭl[b] în Coreea de Nord, este sistemul de scriere oficial modern al limbii coreene.[1][2][3] Literele corespunzătoare celor cinci consoane de bază reflectă formele organelor vorbirii în timp ce le pronunță, iar ele sunt modificate sistematic pentru a indica trăsături fonetice; într-un mod asemănător, literele corespunzătoare vocalelor sunt modificate sistematic pentru a descrie sunete similare; hangul este, așadar, un sistem de scriere descriptiv.[4][5][6] El a mai fost descris și drept un „alfabet silabic”, fiindcă el combină elemente găsite în sistemele de scriere alfabetice și silabice, cu toate că nu este neapărat o abugida.[5][7]
Hangul a fost creat în 1443 de către Sejong cel Mare de Joseon în încercarea de a sprijini alfabetizarea populației, servind ca un complement (sau o alternativă) sistemului logografic chino-coreean hanja, care fusese folosit pentru limba coreeană încă din perioada Gojoseon, alături de chineza clasică.[8][9] În consecință, hangul a fost inițial respins și discreditat de către clasa educată coreeană. El a devenit cunoscut sub numele de eonmun (언문／諺文 – „scriere vernaculară”) și a devenit sistemul principal de scriere a coreenei abia în secolul al XX-lea, după terminarea ocupației japoneze a Coreei.[10]
Ortografia modernă în hangul se folosește de 24 de litere simple: 14 litere-consoană[c] și 10 litere-vocală.[d] Există și 27 de litere complexe, formate prin combinarea literelor de bază: 5 litere-consoană tari/încordate,[e] 11 litere-consoană complexe[f] și 11 litere-vocală complexe.[g] Patru litere din alfabetul original nu mai sunt folosite: o literă-vocală[h] și trei litere-consoană.[i] Literele coreene se scriu în blocuri silabice, literele fiind aranjate bidimensional. De exemplu, cuvântul pentru „albină” se scrie 꿀벌 (kkul beol), nu ㄲㅜㄹㅂㅓㄹ (kk u l b eo l).[11] Silabele încep cu o consoană, urmată de o vocală, și apoi (opțional) de o altă consoană numită batchim (받침). Dacă silaba începe cu un sunet vocalic, consoana ㅇ (ng) este folosită pe post de înlocuitor mut.
Silabele pot începe cu consoane simple sau tari, dar nu complexe. Vocala poate fi simplă sau complexă, iar cea de-a doua consoană poate fi simplă, complexă sau poate face parte dintr-un set restrâns de consoane tari. Structura grafică a silabei depinde de forma liniei de bază a vocalei: orizontală, verticală sau mixtă. Dacă linia de bază e verticală, atunci prima consoană și vocala se scriu de la stânga la dreapta, deasupra celei de-a doua consoane (dacă este prezentă); dacă linia de bază e orizontală, toate componentele sunt scrise de sus în jos; dacă există o linie de bază orizontală și una verticală, vocala complexă împrejmuiește prima consoană în jos și la dreapta, fiind apoi urmată de a doua consoană dedesubt (dacă este prezentă). Componentele unei consoane duble/complexe se scriu de la stânga la dreapta.[11]
La fel ca scrierea tradițională în chineză și japoneză, blocurile silabice din coreeană erau tradițional înșiruite de sus în jos, continuând cu coloane noi spre stânga; astfel de aranjamente pot fi folosite și astăzi în scop stilistic. În zilele noastre, însă, blocurile se înșiruie de la stânga la dreapta, continuând cu rânduri noi în jos, cu spații între cuvinte (care nu se folosesc în celelalte două limbi).[6]
Hangul este grafia oficială în Peninsula Coreeană, atât în Nord, cât și în Sud, și este co-oficial în Prefectura Autonomă Coreeană Yanbian și în Comitatul Autonom Coreean Changbai din provincia chineză Jilin.
Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>
- ^ „알고 싶은 한글”. 국립국어원. Institutul Național al Limbii Coreene. Accesat în .
- ^ Kim-Renaud 1997, p. 15.
- ^ Cock, Joe (). „A linguist explains why Korean is the best written language”. Business Insider. Accesat în .
- ^ Sampson 1990, p. 120.
- ^ a b Taylor 1980, p. 67–82.
- ^ a b „How was Hangul invented?”. The Economist. . Accesat în .
- ^ Pae, Hye K. (). „Is Korean a syllabic alphabet or an alphabetic syllabary”. Writing Systems Research. 3 (2): 103–115. doi:10.1093/wsr/wsr002. ISSN 1758-6801.
- ^ Kim, Taemin (). „System, learning material, and computer readable medium for executing hangul acquisition method based on phonetics”. World Intellectual Property Organization. Accesat în .
- ^ „Hunminjeongeum Manuscript”. Administrația Patrimoniului Cultural Coreean (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Fischer, pag. 190, 193.
- ^ a b „Individual Letters of Hangeul and its Principles”. Institutul Național al Limbii Coreene. . Accesat în .