Imnurile homerice (în greacă veche Ὁμηρικοὶ ὕμνοι, transliterat: Homērikoì húmnoi) sunt o serie de treizeci și trei de poeme care celebrează zeii mitologiei elene. Scrise în hexametru dactilic, și folosind formulări similare cu cele Iliada și Odiseea, imnurile au fost atribuite în mod tradițional rapsodului Homer. Cu toate acestea, cercetătorii moderni susțin ideea că poemele nu au fost compuse în timpul vieții sale.[1][2][3]
În cuvintele traducătorului Ion Acsan: „Umbra lui Homer a fost învinuită că și-a însușit paternitatea unor epopei geniale, roadele muncii unui lung șir de aezi, „redactori” sau „editori” anonimi. Capodoperele nu apar din neant și nici Sofocle, nici Goethe nu l-au inventat pe Oedip sau pe Faust, dar după ce ei au înzestrat cele două spectre cu nemurirea artei, nimeni nu le-a reproșat nimic”.