Imperiul Selgiuc | |||||
Selgiucizi | |||||
Büyük Selçuklu İmparatorluğu شاهنشاهی بزرگ سلجوقی Shahanshahie Bozorge Saljuqi | |||||
| |||||
| |||||
Imperiul Selgiuc la apogeu, în 1080. | |||||
Capitală | Nishapur | ||||
---|---|---|---|---|---|
Religie | Islam | ||||
Guvernare | |||||
Formă de guvernare | Monarhie | ||||
Sultan | |||||
- 1037-1063 | Toğrül (primul) | ||||
- 1118-1153 | Ahmed Sanjar (ultimul) | ||||
Istorie | |||||
Economie | |||||
Monedă | Dînar[*] | ||||
Modifică date / text |
Imperiul Selgiuc (limba turcă: Büyük Selçuklu Devleti; limba persană: سلجوقیان) a fost un imperiu medieval islamic sunnit turco-persan[1][2] care s-a impus în zonele Orientului Apropiat și Mijlociu, unde a purtat lupte cu bizantinii și cruciații. A supus pe rând Afganistanul, Iranul, Siria, Mesopotamia și Anatolia. Selgiucizii își impun supremația în cadrul lumii arabe și controlează Califatul de la Bagdad.
Imperiul Selgiuc a fost fondat de Tughril Beg în 1037. Selgiucizii au unit statele din scena politică fărămițată din lumea islamică estică, jucând un rol crucial în timpul primei și celei de-a doua cruciade. Într-un areal cultural și lingvistic cu mari influențe persane, selgiucizii au creat o tradiție turco-persană, exportând în același timp obiceiuri iraniene în Anatolia.