Infernul (Dante)

Infernul
Volume
Canto XXXIII[*][[Canto XXXIII |​]] Third song of Dante's "Inferno"[*][[Third song of Dante's "Inferno" |​]]
Informații generale
Autor	Dante Alighieri
Subiect	Iad
Gen	epopee
Ediția originală
Titlu original	Inferno
Limba	limba toscană[*]​
Țara primei apariții	Italia
Data primei apariții	1304
Modifică date / text

Infernul este o parte din lucrarea poetică Divina Comedie, scrisă de Dante Alighieri între 1307 și 1321, care mai cuprinde și părțile numite Purgatoriul (Purgatorio) și Paradisul (Paradiso).

Dante, rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru sărbătoarea Floriilor, se trezește la un moment dat înconjurat de o panteră, de un leu și o lupoaică. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră în ajutor: este poetul Virgiliu, care îl va conduce prin Infern, singura posibilitate de a ieși din pădure. Deasupra intrării în infern stă scris, conform lui Dante, Lasciate ogni speranza, voi ch'intrate. („Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”).^[1]

Divina Comedie nu este o creație tipic medievală ce respectă cuminte și neabătut preceptele moralizatoare, cu puternice valențe religioase, ci probează și destulă disidență față de ceea ce se scria la vremea respectivă, prin concretețea imediată a dramatismului realității poemului. Alighieri și-a numit opera simplu, Comedia, până când umanistul și poetul Giovanni Boccaccio îi adaugă atributul de „divină” în semn laudativ față de măreția celor scrise.

în Infernul dantesc, scriitorul este însoțit de poetul Virgil în pogorârea pe tărâmul celor fără tihnă. Infernul apare în imaginarul lui Alighieri drept o pâlnie a căror cercuri concentrice și descendente duc treptat către inima Iadului și în proximitatea lui Lucifer. Dante reușește să ierarhizeze tarele și slăbiciunile omenești, iar pentru fiecare lipsă a virtuții, răsplata în viața de apoi este echivalentă și cinstită în ferocitatea ei.