Insula Petru I

Insula Petru I
satelitní pohled na ostrova Petra I.
Geografie
Ocean/Mare	Marea Bellingshausen Oceanul Antarctic
Coordonate	68°51′00″S 90°35′00″W ({{PAGENAME}}) / 68.85°S 90.583333333333°V
Suprafață	154 km²
Lungime	19 km
Lățime	11 km
Țară
Norvegia
Demografie
Populație	0
Modifică date / text

Insula Petru I (în norvegiană Peter I Øy)^[1] este o insulă vulcanică nelocuită din Marea Bellingshausen, aflată la norvegiană Peter I Øy Antarcticii. Este revendicată ca dependență a Norvegiei, și, împreună cu Țara Regina Maud și cu Insula Bouvet, formează una dintre cele trei teritorii dependente ale Norvegiei în Antarctica și Subantarctica. Insula Petru I are 11 pe 19 km, cu o arie totală de 154 km². Cel mai înalt punct este vârful ultraproeminent, cu altitudine de 1640 m Lars Christensen. Aproape întreaga insulă este acoperită cu un ghețar și este înconjurată de banchiză de gheață aproape de-a lungul întregului an, ceea ce o face să fie inaccesibilă aproape permanent. Există foarte puține forme de viață pe insulă, în afară de păsări marine și foci.

Insula a fost descoperită de Fabian Gottlieb von Bellingshausen la 21 ianurie 1821 și a fost botezată după țarul Petru I al Rusiei. Abia la 2 februarie 1929 au ajuns pe insulă primii oameni, în cadrul celei de a doua expediții Norvegia^{⁠(no)[traduceți]}, finanțată de Lars Christensen^{⁠(en)[traduceți]} și condusă de Nils Larsen^{⁠(no)[traduceți]} și Ola Olstad^{⁠(no)[traduceți]}. Aceștia au revendicat insula în numele Norvegiei, care a anexat-o în 1931 și a transformat-o în dependență în 1933. Următoarea debarcare a avut loc în 1948, după care insula a făcut subiectul unor cercetări științifice și al practicării turismului pe scară restrânsă. În 1961, insula a fost inclusă în zonele în care se aplică Tratatul Antarcticii. Din 1987, există pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula, și sporadic debarcă acolo turiști.