Interregnul otoman

Istoria Imperiului Otoman
Stratul de armă al Imperiului Otoman
Acest articol este parte a unei serii
Ascensiunea
(1299–1402)
Interregnul
(1402–1413)
Propășirea
(1413–1453)
Dezvoltarea accelerată
(1453–1579)
Dezvoltarea încetinită
(1579–1683)
Sultanatul femeilor
Perioada Köprülü
(1656–1703)
Stagnarea
(1683–1792)
Perioada Lalelei (1718–1730)
Stagnarea și decăderea
(1792–1827)
Declinul
(1827–1908)
Perioada Tanzimat
(1839–1876)
Prima perioadă constituțională
Destrămarea
(1908–1918)
A doua perioadă constituțională
Împărțirea Imperiului Otoman
(1918–1922)
Evenimente
Căderea Constantinopolului
(1453)
Ocupația Aliată a Contantinopolului
(1918-1923)
Războaiele ruso-turce
(1633-1917)
Alte articole
Armata otomană

   v  d  m 

Interregnul otoman (20 iulie 14025 iulie 1413) (cunoscut și ca Triumviratul otoman; în limba turcă: Fetret Devri) a început după înfrângerea armatelor otomane conduse de sultanul Baiazid I în Bătălia de la Ankara de către împăratul mongol Timur Lenk (Tamerlan). Deși fiul lui Baiazid Mehmed Çelebi a fost confirmat ca sultan de către Timur, frații lui au refuzat să-i recunoască autoritatea[1]. Neînțelegerile dintre cei fii ai lui Baiazid au avut ca rezultat izbucnirea războiului civil. Interregnul a durat până pe 5 iulie 1413, când Mehmed Çelebi a ieșit învingător și a devenit sultanul Mehmed I, monarh asupra unui imperiu unit.

  1. ^ John Van Antwerp Fine, The Late Medieval Balkans, (University of Michigan Press, 1994), 499.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in