Intifada Al-Aqsa

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Intifada Al-Aqsa
Parte din Conflictul israeliano-palestinian
În sensul acelor de ceasornic: Imagine după explozia unui autobuz israelian cu pasageri la intersecția Yagur lângă Haifa ]n aprilie 2002 Soldați israelieni la Nablus în timpul Operațiunii Zid de apărare Manifestanți palestinieni în confruntare cu forțele israeliene la intersecția Ayosh lângă Ramallah în anul 2002
Informații generale
Perioadă 27 septembrie 2000 - 8 februarie 2005 Loc Israel, Cisiordania, Fâșia Gaza
Beligeranți
Israel	Autoritatea Națională Palestineană Fatah Hamas Jihadul Islamic Comitetele Populare de Rezistență
Conducători
Ehud Barak Ariel Sharon	Yasser Arafat† Mahmoud Abbas Ahmed Yasin † Khaled Mashaal Ismail Haniyeh Mohammed Deif
Pierderi
1,073 de Israelieni total: - 727 de Israelieni uciși de palestinieni; - 346 de membri ai forțelor de securitate uciși de Palestinieni[1][2][3][4]	6,349 de Palestinieni total: - 5,852 de palestinieni uciși de forțele militare și de securitate israeliene;* - 47 de palestinieni uciși de coloniști Israelieni; - 577 de palestinieni uciși de palestinieni[1][2][3][5],[4][6]	66 Cetățeni Străini total: - 54 cetățeni străini uciși de palestinieni; - 12 cetățeni străini uciși de forțele de securitate israeliene[1]
Modifică date / text

Cea de-a doua Intifadă, de asemenea, cunoscută și sub numele de Intifada de la Al-Aqsa (Arabă: انتفاضة الأقصى, ebraică: אינתיפאדת אל - אקצה, Intifādat Al-Aqsa) a fost cea de-a doua revoltă arabă palestiniană contra Israelului produsă după Războiul de Șase Zile din iunie 1967. Spre deosebire de Prima Intifadă (1987-1993), ea s-a declanșat după semnarea Acordurilor de la Oslo, întoarcerea conducerii OEP în frunte cu Yasser Arafat în Cisiordania și Fâșia Gaza și alcătuirea Autorității Naționale Palestiniene, și caracterul ei spontan a fost discutabil. Intifada Al Aqsa a fost o perioadă de acte intense de violențe palestiniene și represalii israeliene, care au început la sfârșitul lui septembrie 2000. Acțiunea care a încins spiritele a fost vizita unui grup de deputați israelieni în frunte cu Ariel Sharon, pe Muntele Templului, pe esplanada moscheii El Aqsa.

"Al-Aqsa" este numele principalei moschei musulmane din Ierusalim, construită în secolul al 7-lea pe Muntele Templului în Orașul Vechi, în aria unde a fost Templul regelui Solomon și apoi cel de-al doilea Templu al evreilor, din care anumite urme sunt vizibile și astăzi.

"Intifada" este un termen arab care literalmente înseamnă "scuturare" și se referă la revolta violentă caracterizată prin acte numeroase de terorism împotriva persoanelor civile israeliene, care a fost privită ca o modalitate politică legitimă, acceptată și încurajată de instituțiile oficiale palestiniene. O caracteristică evidentă a Intifadei Al-Aqsa a fost folosirea pe scară largă a atentatelor explozive sinucigașe, dar și a atentatelor cu arme de foc contra civililor israelieni, inclusiv în localități din inima Israelului. Acestea au fost semnalate mai ales din octombrie 2000. Numele de Intifadat al Aqsa a fost folosit, se pare, prima dată, la 30 septembrie 2000 de către politicianul arab palestino-israelian Ahmed Tibi, deputat în Knesset^[7]

Intifada a provocat reacții militare care au dus la importante pierderi de vieți omenești precum și la pagube materiale notabile suferite de palestinieni. Ea a dus la destrămarea în mare măsură a procesului de pace israelo-palestinian promovat de Acordurile de la Oslo din 1993 și la escaladarea majoră a conflictului. În cursul ei au căzut mii de victime de ambele părți, atât în rândurile combatanților cât și ale civililor. Intifada a doua a avut drept consecință încetarea în mare măsură a folosirii mâinii de lucru palestiniene în Israel, o și mai mare izolare între regiunile locuite de arabii palestinieni și Israel, prin construirea gardului și zidului de separare destinat să împiedice pătrunderea de teroriști arabi pe teritoriul locuit de israelieni, a dus la arestarea și judecarea a numeroși conducători palestinieni implicați in conducerea acțiunilor violente, și pe termen lung, la evacuarea în anul 2006 a Fâșiei Ghaza de către coloniștii evrei și armata israeliană și intrarea acestei regiuni în mâinile Organizației islamiste Hamas. Economia Israelului a suferit în timpul Intifadei un proces de stagnare a cărui culme s-a produs în anii 2002 si 2003, iar economia palestiniană a suferit o grea lovitură.