Back Islamismus ALS إسلاموية Arabic الاسلام السياسى ARZ Islamismu AST İslamizm Azerbaijani ایسلامچیلیق AZB Исламсылыҡ Bashkir Ісламізм Byelorussian Ислямизъм Bulgarian ইসলামবাদ Bengali/Bangla
| Parte dintr-o serie despre |
| Islam |
|---|
 |
|
|
|
|
Islamismul poate fi folosit în sinonimie cu islamul politic și înțeles ca un curent politic și o reacție de opoziție la alte "-isme" care au marcat istoria lumii arabe și a spațiului musulman în general: naționalism, marxism, socialism.[1]
Islamismul nu reprezintă o mișcare naționalistă și, cu atât mai puțin, încercarea de a institui un nou tip de stat secular. El respinge statul modern și justiția lui seculară în numele unei „frății” care atinge, în taină, toate sufletele musulmane, unindu-le împotriva necredincioșilor. Și, întrucât scopul său este mai degrabă religios decât politic, obiectivul nu poate fi realizat. Frăția Musulmană n-a reușit nici măcar să schimbe ordinea politică a Egiptului, fără a mai vorbi de instituirea sa ca model de guvernare coranică de-a lungul și de-a latul lumii islamice. Acolo unde islamiștii reușesc să cucerească puterea — ca în Iran, Sudan și Afganistan — rezultatul nu este domnia păcii și evlaviei făgăduită de Profet, ci crimă și persecuție la o scară egalată în timpurile noastre doar de naziști și comuniști.[2]
Roger Scruton consideră că:
„Islamismul nu este strigăt de durere al refugiațiilor acestui pământ. Este o chemare implecabilă la război, lansată de musulmanii clasei de mijloc care cutreieră lumea, mulți dintre ei extrem de avuți, iar cei mai mulți suficient de versați în civilizația apuseană și beneficiile ei pentru a exploata din plin lumea modernă. Acești musulmani sunt produse ale procesului de globalizare, iar civilizația apuseană le-a amplificat într-o asemenea măsură mesajul încât acesta călătorește cu ei în jurul lumii.[2]”
Islamul politic este atât o teologie, cît și o ideologie, un sistem juridic și un sistem normativ și axiologic care guvernează existența politică și socială a musulmanilor.[1]
Revivalismul, fundamentalismul sau radicalismul sunt răspunsuri ″islamiste″ la dezvoltările politice care au caracterizat, deopotrivă, premodernitatea, modernitatea și postmodernitatea lumii arabe, care au marcat interacțiunea cu Occidentu și căutarea propriei identități în raport cu aceasta.[1]
În opinia lui Olivier Roy, islamul radical care este manifestat pe continentul european „se datorează mai mult globalizării și deculturației, decât naturii sale despotice, adică legăturilor sale cu țările și culturile de origine”.[3]
Misiunea islamului politic este modernizarea din ″interior″ a societății arabe.[1]
Islamul extremist nu mai are drept fundament ″jihadul″, ci lupta împotriva guvernelor țărilor musulmane care au ales modelul laic pentru formarea statului.[4]
- ^ a b c d Matei, Mihael. Islamul Politic Și Democrația. Între Reformă, Interpretare Și Jihad. București: Rao, 2011.
- ^ a b Scruton, Roger. Vestul Și Restul. Globalizarea Și Amenințarea Teroristă. București: Humanitas, 2004
- ^ Roy, Olivier. Semiluna Și Haosul. București: Nemira, 2010.
- ^ Primakov, Evgheni. Lumea După 11 Septembrie. București: Editura Institutului Cultural Român, 2003.