Istoria Regatului Unit

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Istoria Angliei
Anglia preistorică	(înainte de 43 î. Hr.)
Anglia romană	(43 - 410)
Anglia Anglo-Saxonă	(circa 410 - 1066)
Anglia Anglo-Normandă	(1066 - 1154)
Plantageneții	(1154 - 1485)
Dinastia Lancaster	(1399 - 1471)
Dinastia York	(1461 - 1485)
Dinastia Tudor	(1485 - 1603)
Dinastia Stuart	(1603 - 1714)
Marea Britanie	(după 1707)

Regatul Unit de acum s-a construit în jurul regatelor independente ale Angliei și Scoției, ambele existente încă din secolul al X-lea. Țara Galilor face parte, începând cu 1535, din Regatul englez. Prin Legea Uniunii din 1707, Anglia și Scoția se unesc de drept sub un singur monarh, formând Regatul Marii Britanii; cele două regate fuseseră conduse de același monarh încă din 1603.

După aproape un secol, în 1800, parlamentul a votat așa-numitul Legea Uniunii din 1800 ^[1], prin care numele țării se schimba din nou, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Se consfințea, astfel, trecerea Irlandei sub controlul englez, proces care s-a desfășurat, treptat, între secolele al XII-lea și al XVII-lea. Cu toate acestea, disensiunile interne privind felul cum este guvernată Irlanda au dus la proclamarea independenței Irlandei în 1922 ^[2], care păstra un statut de dominion. Partea de nord (Irlanda de Nord) a rămas în componența Regatului Unit, aceasta determinând modificarea denumirii statului în forma lui actuală ^[3], de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Treptat, beneficiind de puterea sa maritimă, ca și de revoluția industrială, Regatul englez și, mai apoi, britanic s-a extins masiv atât înspre răsărit (India, Oceania), cât și înspre apus, în America nu demult descoperită de Columb. La mijlocul secolului al XIX-lea, Regatul britanic era cea mai importantă putere economică și militară a lumii. Multe din ideile contemporane ale lumii occidentale despre democrație parlamentară, economie de piață și libertate au luat naștere în Imperiul britanic, pentru a nu mai aminti de progresele înregistrate în domeniul literaturii și științei. La apogeul său, Imperiul ocupa o treime din suprafața Pământului.

De la începutul secolului al XX-lea, influența britanică s-a diminuat constant. Împreună cu Franța și Rusia formează Antanta, coaliție învingătoare în Primul Război Mondial. Al Doilea Război Mondial a adus, pe lângă serioase probleme economice, și dezmembrarea Imperiului, prin separarea coloniilor în state independente. Aceasta a condus la reinventarea Regatului Unit ca un stat european modern și prosper.

Regatul Unit este membru al Comunității Economice Europene din 1973, însă atitudinea britanicilor față de piața unică europeană este rezervată, fiind, alături de cehi, cei mai eurosceptici cetățeni europeni. Regatul Unit încă refuză adoptarea monedei euro, iar euroscepticismul a cunoscut un avânt fără precedent, așadar cetățenii britanici au votat la data de 23 iunie 2016, printr-un referendum, în favoarea ieșirii Regatului din Uniunea Europeană.

Reforma politică în Regatul Unit este în plină desfășurare. În 1997 a fost recreat Parlamentul scoțian descentralizat, iar în 1999 s-au înființat Parlamente în Țara Galilor (Adunarea Galeză) și Irlanda de Nord, aceste măsuri având ca obiect descentralizarea sporită a puterii către regiuni. Vicepremierul Nick Clegg a anunțat, în 2012, că liberal democrații din coaliția de guvernare doresc reforma cât mai rapidă a Camerei Lorzilor. Partidul Liberal (precursorul PLD de astăzi) s-a angajat în 1911 să elimine definitiv caracterul ereditar al apartenenței la camera superioară a Parlamentului, iar liberal-democrații sunt hotărâți să modifice legea de funcționare a Camerei pentru ca membrii forului să fie aleși, nu nominalizați sau numiți ex officio. Monarhia se bucură de o popularitate revenită, în vreme ce adepții republicanismului și, implicit, ai abolirii monarhiei adună între 15% și 25% cotă de popularitate.

Regatul Unit este membru fondator al Commonwealth-ului, membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU și, de asemenea, un membru-cheie al NATO. Este, de asemenea, una dintre puținele puteri nucleare (4 submarine clasa Vanguard cu 69 de focoase termonucleare MIRV pe rachete Trident II).