Maxwell a contribuit la dezvoltarea distribuției Maxwell–Boltzmann(d), un mijloc statistic de a descrie aspecte din teoria cinetică a gazelor. El este cunoscut și pentru prezentarea primei fotografii color(d) durabile în 1861 și pentru lucrarea fundamentală privind analiza rigidității cadrelor din grinzi și articulații de genul celor din multe poduri.
Descoperirile sale au contribuit la intrarea în epoca fizicii moderne, a stabilit fundamentul pentru domenii cum ar fi teoria relativității și mecanica cuantică. Mulți fizicieni îl consideră pe Maxwell a fi omul de știință al secolului al XIX-lea care a avut cea mai mare influență asupra fizicii secolului al XX-lea. Contribuțiile sale în această știință sunt considerate de mulți a fi de aceeași amploare ca cele ale lui Isaac Newton și Albert Einstein.[30] În sondajul mileniului—un sondaj privind cei mai importanți 100 de fizicieni—Maxwell a fost votat al treilea cel mai mare fizician al tuturor timpurilor, numai după Newton și Einstein.[31] Cu ocazia centenarului zilei de naștere a lui Maxwell, Einstein a descris opera lui Maxwell ca „cea mai profundă și mai fructuoasă de care a avut parte fizica din vremea lui Newton”.[32]
^Maxwell, James Clerk (). „A dynamical theory of the electromagnetic field”(PDF). Philosophical Transactions of the Royal Society of London (în engleză). 155: 459–512. Bibcode:1865RSPT..155..459C. doi:10.1098/rstl.1865.0008. Arhivat(PDF) din originalul de la . (Acest articol a însoțit o prezentare ținută în 8 decembrie 1864 de către Maxwell în fața Royal Society. Afirmația sa că „lumina și magnetismul sunt manifestări ale aceleiași substanțe” este la pagina 499.)