Jurnalismul galben

Jurnalismul galben sau presa galbenă este un model de jurnalism, care prezintă știri mici sau nu foarte bine documentate și se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde mai multe ziare. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism. Prin generalizare, noțiunea de "presă galbenă" este folosită peiorativ pentru a condamna orice formă de jurnalism, care tratează știrile în moduri neprofesionale sau neetice.

Campbell (2001) descrie ziarele din presa galbenă ca publicații cu prima pagină împărțită în mai multe coloane, care prezintă diverse domenii precum sport și scandal, folosind formate îngroșate (cu ilustrații mari și uneori color), bazate profund pe surse anonime si auto-promovate necondiționat.

Frank Luther Mott (1941) definește jurnalismul galben în termeni de cinci caracteristici:^[1]

1. Titluri incitative, uneori înfricoșătoare, scrise cu un fond mare, care ocupă un spațiu semnificativ din prima pagină, precedate de știri mici;
2. utilizarea generoasă de imagini sau desene imaginare;
3. utilizarea unor interviuri false, folosirea titlurilor înșelătoare, pseudo-știință și o paradă de lecții false oferite de așa-ziși experți;
4. suplimente color, cu benzi desenate, distribuite duminica;
5. simpatie dramatică pentru „persoana slaba din sistem”.