Leopold Gmelin | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3][4][5][6][7] Göttingen, Principatul Braunschweig-Lüneburg[8][9] |
Decedat | (64 de ani)[3][4][5][6][7] Heidelberg, Marele Ducat de Baden[8][10] |
Înmormântat | Bergfriedhof[*] |
Părinți | Johann Friedrich Gmelin |
Cetățenie | Regatul Hanovra |
Ocupație | chimist cadru didactic universitar[*] |
Locul desfășurării activității | Heidelberg |
Limbi vorbite | limba germană[11][12] |
Activitate | |
Domeniu | chimie |
Instituție | Universitatea din Heidelberg |
Alma Mater | Universitatea din Tübingen Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea din Viena |
Organizații | Academia Leopoldină Bayerische Akademie der Wissenschaften[*] Academia de Științe din Berlin Académie nationale de médecine[*] |
Conducător de doctorat | Friedrich Stromeyer[*] Joseph Franz von Jacquin[*][1] |
Doctoranzi | Friedrich Wöhler[2] |
Modifică date / text |
Leopold Gmelin (n. 2 august 1788, Göttingen; d. 13 aprilie 1853, Heidelberg) a fost un chimist german, fiul renumitului savant Johann Friedrich Gmelin (1748-1804), naturalist și chimist.
Leopold Gmelin studiază medicina și chimia la Göttingen, Tübingen și la Viena. În 1813 devine profesor-asistent de chimie la Heidelberg, în 1814 profesor-extraordinar și în 1817 profesor-ordinar de chimie și de medicină.
Descoperă fericianura de potasiu (1822) și scrie Handbuch der anorganischen Chemie (prima ediție : 1817-1819, a patra ediție 1843-1855), o carte de referință la acea vreme. Iese la pensie în 1852 și moare în Heidelberg la 64 de ani.
|titlelink=
(ajutor)