Limbi slave | |
Număr de vorbitori | 315.000.000[1] |
---|---|
Sistem de scriere | alfabetul glagolitic |
Clasificare | |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-2 | sla[2] |
Răspândire în lume | |
Distribuția limbilor slave | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene.
Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit, dar mai poate fi găsit încă în multe lucrări de specialitate. Termenul „limba slavonă” se referă strict la limba slavă bisericească și literară, care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească, folosită mai cu seamă în traduceri slave din cărțile grecești de cult din secolele IX–XI.
|title=
(ajutor)