Limbile Republicii Moldova sunt cele vorbite de cetățenii localnici ai acestui Stat:
Limba română/moldovenească este scrisă cu alfabetul latin în dreapta Nistrului[5] și cu alfabetul chirilic în Republica Moldovenească Nistreană.[6] În ciuda faptului că atât în Republica Moldova cât și în România se aplică aproape identic aceleași norme ale limbii române standard, există o minoritate de lingviști care, într-o dezbatere mai curând politică și polemică decât științifică, afirmă că moldoveneasca și româna sunt două limbi diferite, unii după pricazul sovietic din 12 octombrie 1924 conform căruia „moldoveneasca” este o limbă vorbită exclusiv la răsărit de Prut și numai în teritoriile care au aparținut Imperiului Rus și Uniunii Sovietice[7], alții folosind glotonimul „limbă moldovenească” și adverbul „moldovenește” pentru a desemna graiul moldovenesc, bazându-se pe faptul că graiurile populare (pe care le socotesc limbi diferite) au precedat limba română literară (pe care o socotesc artificială).[8]
Conform legii nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 și articolului nr. 13 din Constituția Republicii Moldova[9], cetățenii Republicii au de ales, la recensăminte, între a se declara vorbitori fie ai „limbii moldovenești”, fie ai „limbii române”, care apar astfel în statistici ca două limbi diferite: cei care se declară vorbitori ai limbii române sunt socotiți „minoritate conlocuitoare” (инородцы) în propria lor țară, determinând majoritatea să se declare vorbitori ai limbii moldovenești, deci membri ai „naționalității titulare” (держатель национальность).[10] Cu toate acestea, în mediul urban, numărul celor care au declarat limba „română” ca limbă vorbită de obicei, a crescut relativ în 2014 față de recensămîntul din 2004, intrînd într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba „moldovenească” ca limbă vorbită de obicei. Astfel, potrivit recensământului din 2014, dintre cei 75,17% cetățeni ai țării care s-au declarat vorbitori nativi ai „limbii moldovenești/române”, 58,77% au ales „moldoveneasca” (mai ales în mediul rural), iar 16,40% „româna” (mai ales în mediul urban).[11] Materia școlară „Limba și literatura română” este predată în școlile moldovenești din 1991[12].
Dintre acești vorbitori nativi ai „limbii moldovenești/române”, 76,3% o folosesc zilnic, ca primă limbă de comunicare. Moldoveneasca/Româna mai este vorbită de 5,3% dintre cetățenii moldoveni care au ca limbă maternă rusa, 6,9% dintre cei care au ca limbă maternă ucraineana, 1,1% dintre cei care au declarat găgăuza drept limbă maternă, 5,9% dintre cei a căror limbă maternă este bulgara.
Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (14,1% din cetățenii moldoveni), cât și secundară (16%). Ca fostă limbă de stat în perioada sovietică, limba rusă este înțeleasă de o parte a populației țării.[13] Este limbă oficială în regiunile autonome Găgăuzia și Transnistria. Ca mijloc de comunicare cotidiană o folosesc 92,8% dintre cei care au rusa drept limbă maternă, urmați de 33,3% din vorbitorii găgăuzei ca limbă maternă, 32,6% din bulgarofoni, 30,9% din cei care au ucraineana ca limbă maternă, 4,8% din cei care au drept limbă maternă pe cea a băștinașilor.
Limbile ucraineană (vorbită de 61% din cei care ucraineana ca limbă maternă) și găgăuză (vorbită de 63,8% din cei care o au ca limbă maternă) sunt recunoscute ca limbi minoritare, cu statut oficial în zonele din Republica Moldova cu concentrație crescută a populațiilor vorbitoare ale acestor limbi. Fiecare este vorbită de 2,6% dintre cetățenii țării.
Limbile engleză și franceză sunt cele mai populare limbi străine predate în cele mai multe școli din Republica Moldova.