Lingua franca

Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi. După unele presupuneri, ar fi apărut deja în timpul cruciadelor (secolele XI-XIII), dar s-a răspândit mai ales începând cu perioada dominației economice a Veneției și a Genovei (secolul al XIII-lea), și s-a folosit până pe la mijlocul secolului al XIX-lea[1][2][3]. Era folosită mai ales de negustorii europeni în contactele cu cei turci și arabi[2], dar și de marinari, precum și de diplomații francezi cu guvernanții din Alger și Tunis înainte de cucerirea franceză[1]. A fost însușită și de creștini capturați de pirați musulmani din aceste teritorii și vânduți ca sclavi aici, și folosită cu cei care îi țineau captivi[4][5].

În general se consideră că lingua franca este aceeași limbă care a existat cu denumirea sabir[1][6][7]. Denumirea lingua franca este latinească și italiană[3], fiind după unii autori, la origine, denumirea limbii latine medievale[8]. După alții, atributul franca vine de la numele de „franci” dată europenilor în Orientul Apropiat[2]. Termenul sabir provine de la verbul saber „a ști” din spaniolă[9], portugheză, catalană și occitană.

Atât denumirea lingua franca, cât și denumirea sabir au primit și sensuri mai largi, inclusiv ca termeni lingvistici. Lingua franca se folosește și cu sensul general de limbă vehiculară, adică folosită în comunicarea între vorbitori cu limbi materne diferite, inclusiv dacă nu este o limbă mixtă[10][3][11][7][12]. În lingvistica franceză, termenul sabir se folosește și în sensul de limbă vehiculară, dar numai mixtă[13], iar în limbajul francez comun are și sensul peiorativ de limbaj format din elemente heteroclite, greu de înțeles[14].

  1. ^ a b c Sala 1989, p. 281.
  2. ^ a b c Iarțeva 1990, articolul Ли́нгва фра́нка (Lingua franca).
  3. ^ a b c Bussmann 1998, p. 687.
  4. ^ Dictionnaire de la langue franque, p. 5.
  5. ^ Un asemenea captiv, Emanuel d’Aranda, a publicat, după eliberarea sa, o carte despre captivitatea lui, în care a amintit de lingua franca și a dat câteva exemple din ea: Relation de la captivité et liberté du sieur Emanuel d’Aranda, jadis esclave à Alger (Relatare despre captivitatea și eliberearea domnului Emanuel d’Aranda, fost sclav în Alger), ediția a III-a, Bruxelles, Jean Mommart, 1662.
  6. ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 425.
  7. ^ a b Dubois 2002, p. 285.
  8. ^ De exemplu Kálmán și Trón 2007 (p. 36).
  9. ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul sabir.
  10. ^ Constantinescu-Dobridor, articolul lingua franca.
  11. ^ Crystal 2008, p. 282.
  12. ^ Kálmán și Trón 2007, pp. 35–36.
  13. ^ Dubois 2002, p. 415.
  14. ^ TLFi, articolul sabir, punctul C.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy