Linia de succesiune la tronul britanic

Succesiunea la tronul britanic este reglementată atât de dreptul comun cât și de statut. Sub legea dreptului comun coroana era moștenită de primul născut de sex masculin al monarhului, urmat de ceilalți fii în ordinea nașterii, apoi de fiice în ordinea nașterii.^[1] De asemenea, succesiunea era reglementată prin "Act of Union" din 1800, care reia dispozițiile Actului din 1701 și ale "Bill of Rights" din 1689. Aceste legi limitau succesiunea la descendenții legitimi ai Sofiei, Electoare de Hanovra, și îi excludeau pe romano-catolici și pe cei căsătoriți cu romano-catolici. Succesiunea a fost, de asemenea, reglementată de Declarația de Abdicare a Majestății Sale din 1936, care îl excludea pe regele Eduard al VIII-lea și pe urmașii săi de la tron; acest act a încetat să mai aibă vreun efect practic atunci când Eduard, cunoscut după abdicare sub numele de Ducele de Windsor, a murit fără moștenitori în 1972.

La summit-ul de la Perth, Australia, din 2011, șefii de guvern din toate cele 16 teritorii Commonwealth au convenit să ia măsuri pentru a modifica legea succesiunii la tron, astfel încât să fie adoptată primogenitura absolută și să nu mai fie excluse persoanele căsătorite cu romano-catolici, printre alte modificări ale regulilor de succesiune.^[2] Aceste modificări au intrat în vigoare la 26 martie 2015.