Marile Lacuri (America de Nord)

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Marile Lacuri^[1] (în engleză Great Lakes) formează un grup de cinci vaste lacuri cu apă dulce din America de Nord, având o suprafață totală de 245.000 km², fiind cea mai mare suprafață de apă dulce. Din punct de vedere al volumului însă, sistemul Marilor Lacuri se situează pe locul 2, după Lacul Baikal, acesta fiind cel mai adânc lac din lume: -1637 m. Diferența de altitudine dintre lacuri este de cca. 110 m, cea mai mare parte din ea înregistrându-se la trecerea dintre Lacul Erie și Lacul Ontario prin Cascada Niagara.

• Lacul Superior (Lake Superior)
• Lacul Michigan (Lake Michigan)
• Lacul Huron (Lake Huron)
• Lacul Erie (Lake Erie)
• Lacul Ontario (Lake Ontario)

Din cauza suprafețelor mari de apă, pe lacuri se înregistrează maree. Singurul lac care se găsește în întregime pe teritoriul SUA este Lacul Michigan, celelalte sunt traversate de granița canadiano-americană. Marile Lacuri se varsă în Oceanul Atlantic prin fluviul Sfântul Laurențiu. Prin Canalul Navigabil Illinois și Intracoastal Waterway s-a realizat posibilitatea navigării cu vaporul până pe fluviul Mississippi.

Marile Lacuri sunt un rezervor important de apă pentru SUA și Canada. Prin creșterea populației din această regiune a crescut și gradul de poluare, iar un alt factor de dezechilibru ecologic este aducerea în regiune a unor specii străine de animale și plante. În anul 1978 s-a semnat între SUA și Canada un acord de protecție a apelor.