Back Alkalimetaal Afrikaans Metal alcalín AN فلز قلوي Arabic Alcalín AST Qələvi metallar Azerbaijani Logam alkali BAN Шчолачныя металы Byelorussian Лужныя мэталы BE-X-OLD Алкален метал Bulgarian एल्कली धातु Bihari
| Grupă | 1 I A |
|---|---|
| Perioadă | |
| 1 | 1 H |
| 2 | 3 Li |
| 3 | 11 Na |
| 4 | 19 K |
| 5 | 37 Rb |
| 6 | 55 Cs |
| 7 | 87 Fr |
Metalele alcaline reprezintă grupa constituită din litiu (Li), sodiu (Na), potasiu (K),[note 1] rubidiu (Rb), cesiu (Cs),[note 2] și franciu (Fr). Împreună cu hidrogenul acestea constitute grupa 1,[note 3] aflată în blocul-s al tabelului periodic. Toate metalele alcaline au electronul de pe ultimul strat în orbitalul-s: această configurație comună a electronilor rezultă în proprietăți foarte similare.[note 4] Metalele alcaline sunt un exemplu concret al tendințelor unei grupe, elementele prezentând caracteristici omoloage. Această familie de elemente este cunoscută și ca familia litiului, datorită elementului din vârf.
Toate metalele alcaline prezintă luciu, sunt moi, extrem de reactive în condiții standard de temperatură și presiune, având abilitatea de cedare electronică ce formează cationi încărcați +1. Pot fi tăiate ușor cu un cuțit datorită durității mici, suprafața expusă fiind oxidată rapid de umiditatea atmosferică și oxigen (iar în cazul litiului, azotul realizează acest proces). Datorită reactivității înalte, acestea trebuie depozitate în ulei pentru a preveni reacțiile cu aerul, sunt răspândite în natură doar sub formă de săruri și niciodată în stare nativă. Cesiul este cel mai reactiv dintre metalele alcaline; toate alcalinele reacționează cu apa, reacția devenind mai violentă odată cu creșterea masei atomice.
Toate metalele alcaline sunt răspândite în natură sub formă de compuși: în ordinea abundenței elementelor chimice, sodiul este cel mai abundent, urmat de potasiu, litiu, rubidiu, cesiu și, în cele din urmă, franciu (care este extrem de rar datorită radioactivității sale mari; franciul este stabil în natură sub formă izotopică ca și măsură intermediară în anumite ramuri obscure ale lanțului natural de dezintegrare. S-a încercat, la nivel experimental, sinteza ununeniului (Uue), care se presupune a fi următorul membru al grupei, însă fără rezultate. Cu toate acestea, ununeniul e posibil să nu fie un metal alcalin datorită efectului relativistic, predicându-se a avea un efect major asupra proprietăților chimice ale elementelor supergrele; chiar dacă s-ar dovedi că nu este un metal alcalin, ar fi posibil să existe diferențe ale proprietîților fizice și chimice, comparativ cu omologii mai ușori.
Aplicațiile tehnologie ale metalelor alcaline sunt diverse, cea mai cunoscută utilizare fiind ale atomilor de rubidiu și cesiu în ceasurile atomice, cesiul fiind și elementul pe care s-a bazat măsura de secundă. O aplicație comună ai compușilor sodiului este lampa pe bază de vapori de sodiu, ce oferă lumină optimă. Sarea de bucătărie, sau clorura de sodiu, a fost utilizată încă din Antichitate. Litiul a fost utilizat atât în tratamentele psihiatrice, cât și ca anod în bateriile de litiu. Sodiul și potasiul sunt de asemenea elemente esențiale, având un rol biologic major ca și electroliți; deși celelalte metale alcaline nu prezintă același caracter esențial, prezintă diverse efecte variate asupra organismelor (atât benefice, cât și toxice).
Contents
Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „note”, dar nu și o etichetă <references group="note"/>
- ^ IUPAC (2005), Nomenclature of Inorganic Chemistry, Recommendations 2005, Cambridge (UK): Royal Society of Chemistry–IUPAC. ISBN 0-85404-438-8. Versiune online..
- ^ Coghill, Anne M.; Garson, Lorrin R., ed. (). The ACS Style Guide: Effective Communication of Scientific Information (ed. 3rd). Washington, D.C.: American Chemical Society. p. 127. ISBN 978-0-8412-3999-9.
- ^ Coplen, T. B.; Peiser, H. S. (). „History of the recommended atomic-weight values from 1882 to 1997: a comparison of differences from current values to the estimated uncertainties of earlier values” (PDF). Pure Appl. Chem. 70 (1): 237–257. doi:10.1351/pac199870010237.
- ^ Fluck, E. (). „New Notations in the Periodic Table” (PDF). Pure Appl. Chem. IUPAC. 60 (3): 431–436. doi:10.1351/pac198860030431. Accesat în .