Miocenul este prima epocă geologică a perioadei neogene și se extinde de la aproximativ 23.03 până la 5,333 milioane de ani în urmă (Ma). Miocenul a fost numit de geologul scoțian Charles Lyell; numele provine de la cuvintele grecești μείων (meíōn, „mai puțin”) și καινός (kainós, „nou”)[1][2] și înseamnă „mai puțin recent” deoarece are cu 18% mai puține nevertebrate marine moderne decât pliocenul.[3] Miocenul este precedat de oligocen și este urmat de pliocen.
Pe măsură ce Pământul a trecut de la oligocen prin miocen la pliocen, clima s-a răcit încet până la o serie de ere glaciare.[4][5] Granițele miocenului nu sunt marcate de un singur eveniment global distinct, ci constau mai degrabă din granițe definite regional între oligocenul mai cald și epoca pliocenă mai rece.
În miocenul timpuriu Afro-Arabia s-a ciocnit cu Eurasia, întrerupând legătura dintre Oceanul Mediteran și Oceanul Indian și permițând să aibă loc un schimb faunistic între Eurasia și Africa, inclusiv răspândirea proboscidienilor în Eurasia. În miocenul târziu conexiunile dintre Atlantic și Mediterană s-au închis, ceea ce a făcut ca Marea Mediterană să se evapore aproape complet, un eveniment numit criza de salinitate messiniană. Strâmtoarea Gibraltar s-a deschis și Marea Mediterană s-a reumplut la limita dintre miocen și pliocen, un eveniment numit potopul zanclean.
Maimuțele antropoide au apărut și s-au diversificat în miocenul timpuriu (vârstele aquitaniană și burdigaliană), devenind larg răspândite în Lumea Veche. Spre sfârșitul acestei epoci și la începutul celei următoare, strămoșii oamenilor s-au despărțit de strămoșii cimpanzeilor pentru a-și urma propria cale evolutivă în ultima vârstă a miocenului, cea messiniană (7,5–5,3 Ma). La fel ca în oligocenul anterior, stepele au continuat să se extindă, iar pădurile să se reducă. În mările miocenului, pădurile de alge și-au făcut apariția pentru prima dată și au devenit curând unul dintre cele mai productive ecosisteme ale Pământului.[6]
Plantele și animalele din miocen erau vădit moderne. Mamiferele și păsările erau larg răspândite. Balenele, pinipedele și algele se răspândeau și ele.
Miocenul prezintă un interes deosebit pentru geologi și paleoclimatologi, deoarece fazele majore ale geologiei Himalayei au avut loc în miocen, afectând musoanele din Asia, care erau interconectate cu perioadele glaciare din emisfera nordică.[7]