Moldova Mare

Moldova Mare (în limba moldovenească cu alfabet chirilic Молдова Маре) este un concept iredentist moldovenist care cuprinde Basarabia, Moldova Occidentală, Bucovina, Bugeacul, ținutul Herța, fostul teritoriul al RASS Moldovenești (inclusiv Transnistria) și uneori județele Maramureș, județul Bistrița-Năsăud și Pocuția.

În 1918, după realizarea României Mari, politicienii naționaliști Alexandru C. Cuza și Nicolae Iorga au cerut o autonomie a Moldovei reunificate în cadrul noii țări.^[1]

Conceptul propriu-zis a apărut la finalul celui de-al Doilea Război Mondial când, în timpul negocierilor pentru pace, politicianul sovietic moldovean Nikita Salogor a revendicat toate teritoriile menționate anterior (fără Pocuția), inclusiv cele transilvănene, pe motiv că „domnitorii Bogdan I și Dragoș I proveneau de acolo, iar astfel RSS Moldovenească ar fi devenit moștenitorul de drept al Principatului Moldovei”.^[2][3] Acest concept a fost susținut și de alți demnitari sovietici moldoveni. Salogor chiar a trimis o scrisoare lui Iosif Stalin în care argumenta „unitatea moldovenilor eliberați de boierii români”, precum și „necesitatea economică a Bugeacului”. Ulterior, Salogor a fost destituit din toate funcțiile publice. Se crede că acest lucru a fost realizat din cauza presiunilor făcute de politicienii ucraineni, întrucât Salogor revendica și teritorii controlate de RSS Ucraineană, ceea ce era considerat „inacceptabil, legitimând pretențiile imperialiste românești” (în ciuda faptului că în mare parte românii erau majoritari în aceste teritorii, în unele fiind chiar și în ziua de azi - vezi Românii din Ucraina).^[4][5]