Niobiu

Niobiu

Cristale de niobiu
ZirconiuNiobiuMolibden
Vanadiu
   

41
Nb
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Nb
Tantal
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Niobiu, Nb, 41
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 5, 5, d
Densitate 8570 kg/m³
Culoare gri metalic, albăstrui când e oxidat
Număr CAS 7440-03-1
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 92.90637(2) u
Rază atomică 146 pm
Rază de covalență 164±6 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Kr] 4d4 5s1
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 12, 1
Număr de oxidare 5, 4, 3, 2, -1 (un oxid ușor acid)
Oxid
Structură cristalină rețea cubică centrată intern
Proprietăți fizice
Fază ordinară solidă
Punct de topire 2750 K ​(2477 °C, ​4491 °F) K
Punct de fierbere 5017 K ​(4744 °C, ​8571 °F) K
Energie de fuziune 30 kJ kJ/mol
Energie de evaporare 689,9 kJ kJ/mol
Temperatură critică 9,2 K K
Presiune critică  Pa
Volum molar 10,83 m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului 3480 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,6
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică 53,7 W/(m·K)
Prima energie de ionizare kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
90Nbris14,6 hβ+-90Zr
91Nbris680 aniε-91Zr
91mNbris60,86 zileTI0,104e91Nb
92Nbris10,15 zileγ0,934-
92Nbris3,47×107 aniγ0,934-
93Nb100%-FS<0,934-
93mNbris16,13 aniTI0,031e93Nb
94Nbris20.300 aniγ0,702
0,871
-
95Nbris34,991 zileγ0,765-
95mNbris3,61 zileTI0,23595Nb
96Nbris23,4 hβ-96Mo
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Niobiul (cunoscut și sub precedenta denumire de columbiu) este un element chimic notat cu simbolul Nb și numărul atomic 41. Este un metal de tranziție moale, de culoare gri, ductil, fiind găsit des în mineralele piroclor și în columbit, de unde și fosta denumire de „columbiu”. Numele metalului provine din mitologia greacă, fiind numit după Niobe, fiica lui Tantal. Numele reflectă similaritatea ridicată ale caracteristicilor fizice și chimice ale celor două elemente, fapt ce le face greu de distins.

În anul 1801, chimistul englez Charles Hatchett a descoperit un nou element similar cu tantalul și l-a numit columbiu (notat cu Cb); în 1808, chimistul englez William Hyde Wollaston a concluzionat greșit că tantalul și columbiul sunt identici. Chimistul german Heinrich Rose a determinat în 1846 că minereurile de tantal conțineau un al doilea element, pe care l-a numit niobiu. În 1864 și 1865, o serie de descoperiri științifice au clarificat că niobiul și columbiul erau același element (diferite de tantal), iar pentru un secol ambele nume au fost folosite alternativ. „Niobiu” a fost adoptat ca numele oficial al elementului în 1949, dar numele de columbiu rămâne în utilizarea curentă în metalurgie în Statele Unite.

Niobiul a fost folosit comercial abia la începutul secolului 20. Brazilia este producătorul principal al niobiului și al feroniobiului, (un aliaj al niobiului cu fier ce conține 60-70% niobiu). Niobiul este folosit în special în aliaje, de obicei în oțeluri precum cele utilizate în fabricarea conductelor de gaz. Deși aceste aliaje conțin maxim de 0,1% niobiu, acest procentaj este suficient pentru a crește duritatea oțelului. Stabilitatea termică a superaliajelor ce conțin niobiu justifică utilizarea sa în motoarele cu reacție și cele ale rachetelor.

Niobiul este folosit în diverse materiale supraconductibile. Aceste aliaje supraconductibile (care mai conțin și titan și staniu) sunt folosite pe scară largă în magneți supraconductori pentru scannerele IRM. Printre alte utilizări ale niobiului se numără folosirea sa în sudură, industria nucleară, electronică, optică, numismatică și fabricarea de bijuterii. Toxicitatea mică și irizația căpătată prin anodizare a niobiului sunt avantaje particulare daca se face referire la ultimele două utilizări.


From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in